Download PDF - Churry-Burry

Dar chiar şi pe drumul ăsta sunt treizeci de kilometri de parcurs cu
vagonetul. Am avut un vizitator de pe Pământ, care părea interesat
de ceea ce se întâmpla acolo, doctorul Dorian, fizician şi inginer.
Vagonetul s-a răsturnat – şoferul neîndemânatic încercase o
scurtătură – nu se vedea nimic în jur, iar baliza radar fusese distrusă.
Bietul doctor Dorian a petrecut şaptezeci şi două de ore într-un iglu de
piatră şi a fost dus de urgenţă înapoi în L-City, bolnav de hipoxemie şi
supradoză de radiaţii, în ciuda eforturilor depuse pentru el de cei doi
membri ai partidului care îl conduceau.
Poate că ar fi fost mai sigur să-l fi lăsat să vadă. Nu cred că şi-ar fi
dat seama de vorbele în doi peri şi n-ar fi găsit nici o eroare în locaţie.
Puţini oameni se uită la stele când sunt în costumele de presiune,
chiar atunci când Soarele o permite. Sunt şi mai puţini cei care pot citi
stelele– şi nimeni nu se poate localiza la suprafaţă fără ajutor, decât
dacă are instrumente şi ştie cum să le folosească, dacă are tabele şi
un instrument de măsurat timpul. Minimul necesar ar fi un octant,
tabele şi un ceas bun. Noi îi încurajam pe vizitatori să urce la
suprafaţă, dar dacă cineva avea un octant sau vreun echivalent
modern al acestui instrument, era posibil să aibă un accident.
Nu-i accidentam pe spioni. Îi lăsam să se uite, îi supravegheam
bine, iar Mike ne prezenta rapoartele lor. Unul raportă că era sigur că
găsisem minereu de uraniu – necunoscut pe Lună pe vremea aceea,
proiectul Centerbore fiind perfectat mult mai târziu. Al doilea spion a
venit cu un dispozitiv de măsurare a radiaţiilor. L-am ajutat să le
caute prin tunele.
În martie 2076, catapulta era aproape gata, mai trebuia doar să
instalăm segmenţii statorului. Instalasem deja generatorul de energie
şi co-axul care fusese întins pe sub pământ cu o legătură la vedere
pentru cei treizeci de kilometri lungime. Am redus echipa cât am
putut de mult, iar majoritatea lucrătorilor erau membri ai partidului.
Am păstrat totuşi un spion, ca Alvarez să poată avea rapoarte
regulate, nu vroiam să se îngrijoreze, ar fi devenit suspicios. În
schimb, i-am dat de lucru în furnicare.
10
S-au schimbat multe în aceste unsprezece luni de când am iniţiat
revoluţia. Wyoh s-a botezat la biserica lui Greg, sănătatea profesorului
s-a şubrezit atât de mult încât a fost nevoit să renunţe la catedră, iar
Mike s-a apucat să scrie poezii. Yankeii au retrogradat în clasament.
Nu m-ar fi deranjat să-i plătesc profesorului pariurile pierdute, dacă
ştiam că ar fi avut vreo şansă, dar de la fanion la retrogradare într-un
singur sezon, era prea mult pentru mine şi-am încetat să-i mai
urmăresc la video.
Boala profesorului era un truc. Se simţea într-o formă perfectă
pentru vârsta lui, exersa trei ore pe zi în camera de hotel şi dormea în
pijamale de plumb de trei sute de kilograme. Tot aşa făceam şi eu şi
Wyoh, dar ei nu-i plăcea.
Nu cred că a trişat vreodată încercând să-şi petreacă noaptea
confortabil. Nu bag mâna în foc, pentru că nu dormeam cu ea. A
devenit un obişnuit al casei în familia Davis. Nu i-a luat mult să treacă
de la „gospoja Davis" la „gospoja Mami". Încă o zi şi-i zicea Mami şi
apoi Mimi, apucând-o de mijloc cu simpatie. Când fişierul Zebra a
arătat că nu se mai putea întoarce în Hong Kong, Sidris a luat-o pe