Download PDF - Churry-Burry

Nu ştiam nimic de Wyoh şi de familie şi eram îngrijorat.
— Am să întreb.
Mike aşteptă un timp, apoi zise:
— Cartierul General spune că gospaja Wyoming Davis se ocupă cu
primul ajutor în Domul vechi.
— Mulţumesc.
Dintr-o dată m-am simţit mai bine. O iubeam pe Wyoh, nu mai
mult decât pe ceilalţi membri ai familiei, dar ea era nouă... În familie
şi Luna avea nevoie de ea.
— Reglaţi tirul, spuse Mike voios. Toate tunurile, înălţime 870,
azimut 1930, paralaxa fixată la 1300 de kilometri. Raportează când
vezi ţinta.
M-am întins afară, m-am ridicat în genunchi ca să rămân în umbră
şi am scrutat porţiunea de cer care mi se indicase, aproape de orizont
şi puţin spre sud. Când soarele nu-mi bătea pe cască puteam să văd
stelele, dar era greu să-mi fixez partea interioară a binoclului – a
trebuit să mă răsucesc şi să mă ridic într-un cot.
Nimic – dar stai, era o stea cu disc... Într-un loc unde n-avea cum
să se afle vreo planetă. Am mai observat încă o stea în apropiere. Mam
uitat la ele şi am aşteptat.
Aha! Da! Prima stea devenea mai luminoasă şi se târa spre nord,
foarte încet – hei, animalul ăsta va ateriza chiar pe noi.
Dar o mie trei sute de kilometri înseamnă un drum lung, chiar
dacă eşti aproape de viteza maximă. Mi-am adus aminte că nu putea
să cadă pe noi de pe o elipsă de plecare, făcând doar un „looping" în
spate. Ar fi căzut în spaţiu în jurul Lunii dacă nava n-ar fi făcut nişte
manevre pe o nouă traiectorie. Ceea ce Mike nu menţionase. Am vrut
să-l întreb, dar m-am oprit – vroiam ca el să-şi pună toate cunoştinţele
la bătaie pentru a analiza nava şi nu trebuia să-i distrag atenţia cu
întrebările mele.
Toţi puşcaşii raportară urmărirea vizuală. Patru dintre ei, dirijaţi de
Mike, cu arme selsin, raportară urmărirea vizuală a ţintei fără
atingerea comenzilor manuale – o veste bună. Asta însemna că Mike îl
înregistrase pe drăguţul ăsta şi îi aranjase traiectoria perfect.
În scurt timp, deveni clar că nava nu va cădea în jurul Lunii, ci
venea direct să aterizeze. Nu era nevoie să întreb, devenise mult mai
strălucitoare şi nu i se schimbase poziţia faţă de celelalte stele. La
naiba, va ateriza pe noi!
— S-a apropiat la cinci sute de kilometri, spuse Mike calm. Fiţi
pregătiţi să trageţi. Toate tunurile pe control de la distanţă, renunţaţi
la comanda manuală pentru comanda FOC. Optzeci de secunde.
Un minut şi douăzeci de secunde. O veşnicie. Animalul ăsta era cu
adevărat mare! Mike anunţa la fiecare zece secunde, apoi începu
numărătoarea inversă:
— 5. 4. 3. 2-1-FOC!
Nava deveni dintr-o dată mai strălucitoare.
Aproape că nu observasem bucăţica ce se desprinsese din ea
înainte de explozie – sau simultan. Dar Mike spuse brusc:
— Proiectil lansat. Armele selsin, urmăriţi traiectoria cu mine, nu
vă grăbiţi. Celelalte arme rămâneţi aţintite pe navă. Fiţi pregătiţi
pentru noi coordonate.
Câteva secunde sau ore mai târziu – timpul nu mai conta, parcă se
dilatase, nu conta decât încordarea – dădu noile coordonate şi
adăugă:
— Ochiţi. Foc!
Am încercat să urmăresc nava şi proiectilul, le-am pierdut pe