Download PDF - Churry-Burry

puteţi s-o păstraţi. Dar nu uitaţi că toată libertatea de care vă
bucuraţi acum o puteţi pierde chiar faţă de voi mai degrabă decât
faţă de altcineva. Nu vă repeziţi să luaţi decizii, gândiţi-vă de o sută
de ori şi puneţi răul înainte. M-aş bucura dacă această convenţie ar
funcţiona zece ani de-acum încolo înainte de a se dizolva, dar aş fi
îngrijorat dacă aţi porni la treabă mai devreme de un an. Nu aveţi
încredere în ceea ce pare evident, fiţi prudenţi faţă de structurile
tradiţionale... pentru că în trecut omenirea nu a dus-o pe roze când sa
împovărat de guverne. De exemplu, am observat într-o schiţă de
raport propunerea de a se înfiinţa o comisie care să împartă Luna în
districte congresionale şi să le reîmpartă la perioade diferite de timp,
în funcţie de creşterea populaţiei.
Acesta este modul tradiţional de împărţire. Ei, bine, trebuie privit
cu prudenţă – până îşi dovedeşte utilitatea. Poate că voi consideraţi
că ăsta e unicul mod de guvernare. Aş avea permisiunea de a vă
sugera alte căi? Cu siguranţă, locul în care trăieşte un om nu are
mare importanţă pentru definirea lui. Grupurile care formează
populaţia şi sunt reprezentate în Congres s-ar putea forma prin
împărţirea oamenilor după ocupaţie... sau după vârstă... sau chiar
după alfabet. E posibil ca ei să nu fie împărţiţi în nici un fel, fiecare
membru să fie ales ca reprezentând tot statul – nu obiectaţi că asta ar
face imposibilă alegerea unui om care nu e foarte cunoscut în
întreaga Lună. Cred că ăsta e un lucru posibil pe Lună.
Gândiţi-vă că aţi putea să-i numiţi pe candidaţii care au înregistrat
cel mai mic număr de voturi, pentru că tocmai oamenii simpli,
comuni, fără popularitate, ar fi exact genul care v-ar putea salva de
tiranie. Vă rog, nu respingeţi ideea, nu e ridicolă – analizaţi-o! În
trecut, guvernele care s-au format în funcţie de faima oamenilor n-au
făcut mare brânză şi uneori au fost mai drastice decât o tiranie făţişă.
Dar dacă intenţia voastră este de a forma un guvern
reprezentativ, mai există şi alte moduri mai bune de a-l avea, decât
districtul teritorial. De exemplu, fiecare dintre voi reprezintă cam zece
mii de oameni, dintre care şapte mii au vârsta necesară pentru a
vota. Unii dintre voi au fost aleşi cu o majoritate nu tocmai
numeroasă. Să zicem că, în loc să fie ales, un om primeşte numirea,
printr-o petiţie semnată de patru mii de cetăţeni. Atunci el ar
reprezenta poziţia şi efectiv pe cei patru mii de cetăţeni, fără să aibă
nici o minoritate nemulţumită, pentru că toţi cei care s-ar constitui
într-o minoritate sunt liberi să facă alte petiţii sau să se asocieze la
cele care există în prezent. Atunci, toţi vor fi reprezentaţi de oamenii
pe care i-au ales. Un om cu opt sute de susţinători ar avea două
voturi în acest corp. Sigur, apar dificultăţi, obiecţii, probleme practice
nenumărate, care trebuie rezolvate. Dar voi le puteţi rezolva...
evitând boala cronică a guvernului reprezentativ, minoritatea
nemulţumită care consideră – în mod justificat – că a fost privată de
drepturi.
Oricum, orice veţi face, nu lăsaţi trecutul să vă înlănţuie, ca o
haină prea strâmtă! Am reţinut propunerea ca acest Congres să fie
bicameral. Excelent, cu cât mai multe impedimente în calea
legislaţiei, cu atât mai bine. Dar, în loc să mergeţi pe firul tradiţiei, vaş
sugera să constituiţi o cameră a legislatorilor, iar o alta pentru cei
care abrogă legile. Lăsaţi-i pe legislatori să aprobe legile cu o
majoritate doar de două treimi... iar votul de blam poate fi dat doar de
o treime. E ridicol? Gândiţi-vă. Dacă un proiect de lege e atât de slab
încât nu poate întruni nici măcar două treimi din consimţământul
vostru, nu înseamnă că va fi o lege slabă? Iar dacă o lege nu este