Download PDF - Churry-Burry

secundă, să închid sistemul video". Sau răspundea adjunctul: „Aici e
Albert Ginwallah, asistentul personal al domnului Adam Selene.
Libertate Lunii! Dacă e o problemă de partid, aşa cum cred că e,
numele pe care mi l-aţi spus presupun că e numele de partid, vă rog,
daţi-i drumul. Eu mă ocup de asemenea treburi pentru preşedinte".
Ultima variantă era o cursă, pentru că fiecare camarad fusese
instruit să vorbească numai cu Adam Selene. Nu se lua nici o măsură
disciplinară împotriva celor care înghiţeau momeala. Şeful de echipă
al respectivului era avertizat că nu trebuia să încredinţeze nici un
secret important camaradului respectiv.
Am auzit ecouri. Sloganurile „Luna liberă!" sau „Luna va fi liberă!"
au prins în mijlocul tinerilor şi, mai apoi, în rândurile cetăţenilor
serioşi. Prima dată când am auzit sloganul într-o convorbire de
afaceri, aproape că mi-am muşcat limba. L-am sunat pe Mike şi l-am
întrebat dacă persoana era membru al partidului. Nu era. I-am
recomandat lui Mike să cerceteze arborele partidului şi să vadă dacă
poate fi recrutat de cineva.
Dar ecoul cel mai interesant l-am auzit în fişierul Zebra. „Adam
Selene" a apărut în fişierul şefului spionilor la mai puţin de o lună de
la crearea lui, cu notiţa că era un nume de acoperire pentru
conducătorul unui nou partid ilegal.
Spionii lui Alvarez s-au ocupat de Adam Selene. Lună după lună,
dosarul lui din fişierul Zebra creştea: „Individ vârstă medie, 34-45 de
ani, birouri pe partea sudică a Domului vechi; program de birou între
9-18, în afară de sâmbăta, dar convorbirile sunt preluate şi la alte ore,
are o casă în interiorul spaţiului urban presurizat şi nu face mai mult
de şaptesprezece minute până la serviciu. Are copii. Face afaceri cu
bunuri de larg consum şi afaceri de fermă. Merge la teatru, concerte.
Se implică în viaţa culturală. Probabil este membru al Clubului de şah
Luna City şi al Clubului de şah Luna. Joacă ricochet şi alte sporturi
dure la ora prânzului, probabil la Clubul Atletic Luna City. Îi plac
mâncărurile rafinate, dar are grijă de siluetă. Are o memorie de
elefant şi abilitate matematică. Este genul de om de acţiune, gata să
ia decizii rapide sub presiune".
Un spion era convins că a vorbit cu Adam la teatru în pauza piesei
Hamlet, prezentată de trupa Civic Players. Alvarez a notat descrierea
care se potrivea cu imaginea noastră, mai puţin părul creţ.
Fiecare număr de telefon pentru Adam era raportat cu
conştiinciozitate, dar Alvarez era înnebunit că numerele erau greşite,
de câte ori le verifica. (Nu inexistente, ci greşite. Ne gândisem la
chestia asta, iar Mike folosea numere care nu erau atribuite nimănui
şi schimba numerele ori de câte ori erau alocaţi noi abonaţi la cele pe
care le utilizasem). Alvarez a încercat să dea de urma lui „Selene
Associates" presupunând că numărul are o singură cifră greşită – am
aflat asta de la Mike, care ascultase la telefonul lui Alvarez când
dăduse ordinul. Mike le jucă o festă pe chestia asta: subordonatul,
care suna la telefon schimbând cifra, nimerea de fiecare dată la
reşedinţa Temnicerului-şef. Aşa că Alvarez a fost chemat la
Temnicerul-şef să dea socoteală de ce se-ntâmplă.
Nu puteam să-l cert pe Mike, dar l-am avertizat că orice persoană
deşteaptă şi-ar da seama că cineva se ţine de poante cu computerul.
Mike îmi zise că nu erau ei atât de deştepţi, încât să se prindă de
figură.
Alvarez se învârtea în cerc. De fiecare dată când obţinea un număr
al lui Adam, noi localizam un spion, un spion nou, pentru că celor pe
care-i reperasem mai înainte nu le dădusem numerele. În schimb, ei