Download PDF - Churry-Burry

Profesorul părea îngrijorat.
— Profesore, am zis, nu-ţi face probleme în legătură cu ascultarea.
I-am explicat cum poate să dea un telefon „Sherlock".
— Telefoanele sunt sigure, dacă Mike supraveghează convorbirea.
Ah, uitasem! Nu ţi-am zis cum să dai de Mike. Zi tu, Mike! Profesorul
va folosi numărul meu?
Au căzut de acord pe parola MISTERIOS. Profesorul şi Mike
împărtăşeau o bucurie copilărească gândindu-se la intriga în care
erau amestecaţi. Cred că profesorului i-ar fi plăcut să fie rebel cu mult
înainte să-şi fi dezvoltat filosofia politică, dar Mike – putea oare să-l
intereseze libertatea omului? În nici un caz. Revoluţia era un joc – un
joc care îi asigura compania prietenilor şi îi oferea şansa de a-şi etala
talentele. Mike e cel mai orgolios computer din câte s-au văzut până
acum.
— Oricum avem nevoie de camera asta, zise profesorul, căutând
în geantă. Scoase un teanc voluminos de bancnote.
M-am uitat mirat.
— Ce-ai făcut, profesore, ai jefuit o bancă?
— Da, demult. Poate că în viitor Cauza o va cere din nou. Ar fi un
început bun să o închiriem pe o lună. Vrei să te ocupi tu, Manuel? S-ar
putea ca direcţia hotelului să fie surprinsă auzindu-mi vocea. M-am
furişat înăuntru pe scara de serviciu.
L-am sunat pe director şi m-am tocmit pentru chiria unei camere
pentru o lună. A cerut nouă sute de dolari Hong Kong. I-am oferit nouă
sute de dolari de-ai Autorităţii. A vrut să ştie câte persoane vor ocupa
camera, iar eu l-am întrebat dacă politica hotelului Raffles este să-şi
bage nasul în vieţile clienţilor lor.
Până la urmă, ne-am înţeles la patru sute şaptezeci şi cinci de
dolari Hong Kong. Eu i-am trimis banii, iar el cheile. Am folosit liftul.
Erau două chei, una i-am dat-o lui Wyoh, una profesorului, iar pe cea
pe care o primisem pentru o zi, am păstrat-o eu, ştiind că nu vor
schimba încuietoarea decât în cazul în care nu vom plăti la sfârşit de
lună.
(Pe Pământ e altă practică, de-a dreptul jignitoare! Pentru a primi
cheile, clientul e obligat să semneze sau să prezinte actele
recepţionerului. )
— Ce urmează acum? Mâncare? am întrebat.
— Mie nu mi-e foame, Mannie.
— Manuel, ai zis să aşteptăm până când Mike îţi va răspunde la
întrebări, dar hai să ne întoarcem la problema de bază. Cum ne vom
descurca când vom avea de înfruntat Terra, David faţă în faţă cu
Goliat?
— Ei, sperăm să trecem peste asta. Mike, ai vreo idee?
— Doar am spus că am. Putem să aruncăm cu pietre, răspunse el
pe un ton plângăcios.
— Pentru numele lui Bog! Nu ne arde de glume.
— Dar, Man, protestă, putem să aruncăm cu pietre în Terra. Şi
chiar aşa o să facem.
8
Până să-mi dau seama că Mike vorbea serios şi că schema ar
putea merge, a trecut ceva timp. După ce-am înţeles cum stăteau
lucrurile, le-am explicat profesorului şi lui Wyoh că partea a doua era