Download PDF - Churry-Burry

puţin.
Pe drum m-am întâlnit cu trei cunoscuţi, dar nici unul nu mi-a zis
nimic. Totul era ca înainte, ca şi Cum nu se întâmplase nimic,
activităţile comerciale mergeau mai departe, nestingherite. Nici n-ai fi
bănuit că avusese loc o răzmeriţă mai devreme la un nivel inferior,
câteva sute de metri spre nord. Am refuzat să mă mai gândesc la
asta, nu aveam chef să mă enervez acum. Mai bine am să mă
gândesc mai târziu.
I-am dus lucrurile lui Wye şi i-am zis că ne vedem la bar peste o
jumătate de oră, timp pe care vroiam să mi-l petrec relaxat, să mă uit
la video, cu ceva de băut lângă mine. La bar, nimic deosebit, nu se
dădu nici o veste de genul „întrerupem pentru un buletin de ştiri
special". N-am mai avut răbdare s-o aştept acolo şi m-am dus înapoi
la toaletă, am bătut la uşă şi-am aşteptat-o să apară.
În sfârşit, a ieşit, dar n-am recunoscut-o. De bucurie, m-am oprit şi
am aplaudat-o pentru noua înfăţişare. Nu mai lipseau decât
fluierăturile, pocniturile din degete, suspinele şi o privire cercetătoare
ca un radar de cartografiere.
Wyoh avea acum pielea mai închisă decât a mea, machiajul de
bună calitate i se uniformizase foarte frumos. Probabil că purta în
geantă accesorii cosmetice, pentru că acum ochii îi erau negri, cu
gene false asortate, iar gura de un roşu închis părea mai mare. Îşi
vopsise părul negru şi şi-l ridicase, fixându-l cu gel, dar câţiva cârlionţi
rebeli îi dădeau un aer uşor imperfect, foarte veridic. Nu arăta nici ca
o africană, dar nici ca o europeană, ci părea că aparţine unei rase
amestecate, deci sută la sută lunară.
Rochia roşie îi venea puţin strâmt, mai ales la bust, lipindu-i-se de
trup ca un email suflat pe o bijuterie, dar se lărgea de la şolduri în jos.
Îşi scosese cureluşa de umăr a genţii, pe care o ţinea ca pe o poşetă.
Pantofii îi aruncase sau îi pusese în geantă. Părea mai scundă cu
picioarele goale.
Arăta bine şi n-ai fi zis că este aceeaşi fată care vorbise în faţa
unei mulţimi de nebuni.
Aşteptă zâmbind larg, ca să termin cu manifestările cam
zgomotoase de admiraţie, apoi veni spre mine, mişcându-şi şoldurile
senzual. Nu ştiu de unde apărură doi băieţi, care începură şi ei să
aplaude şi să bată din picioare, admirativ. Nu mi-a picat bine, aşa că
le-am zis politicos să se care. Wyoming se apropie de mine şi mă luă
de braţ.
— Cum e? E bine? Crezi că o să trecem?
— Wyoh, scumpo, arăţi ca o damă de consumaţie automată
aşteptându-şi comenzile la colţ de stradă.
— Hei, nu fi bădăran! Cum să arăt eu ieftină ca o curvă-automat?
Golanule!
— Ei, şi tu acum, nu sări în sus, scumpo! Mai bine spune-mi ce dar
vrei de la mine. Eşti aşa de dulce, că-mi vine să fac diabet!
— Ah...
Îmi dădu un pumn în coaste şi-mi zâmbi.
— Îmi pare rău, amice. M-a luat valul. Dacă vreodată o fi să mă
combin cu tine, o să vedem noi cum facem. Hai mai bine să găsim
hotelul ăla.
L-am găsit repede şi-am luat o cameră. Wyoming se prefăcea
bine, dar nu era nevoie de nici un teatru. Recepţionerul de noapte nuşi
ridică ochii măcar o dată de la tricotajul la care lucra şi nici nu se
deranjă să ne conducă. Imediat ce am intrat în cameră, fata încuie
uşa.