Download PDF - Churry-Burry

Audierea se făcea numai într-un singur sens, noi ascultam, în timp
ce preşedintele vorbea într-una. Discursul lui ţinu cam o oră. Pe scurt,
ni se respingeau cererile. Nu putea fi abandonată tutela sacră a
Autorităţii Lunare. Nu putea fi tolerată bulibăşeala de pe Lună. Mai
mult, tulburările recente arătaseră că Autoritatea fusese prea blândă
cu noi. Greşeala trebuia corectată acum, cât nu era prea târziu, printrun
program energic, un plan pe cinci ani în care urmau să fie revizuite
toate fazele vieţii – în opinia Autorităţii. S-a trasat un nou cod de legi.
Comitetul avea să instituie tribunale civile şi penale în beneficiul
„clienţilor-angajaţi" – adică toate persoanele din zona custodiei, nu
doar condamnaţii cu sentinţe neîncheiate. Urmau să se fondeze şcoli
publice, plus şcoli de îndoctrinare a adulţilor, pentru clienţii-angajaţi
care aveau nevoie de aşa ceva. Trebuia să se creeze un comitet de
planificare economică, industrială şi agricolă pentru asigurarea
deplinei şi celei mai eficiente folosiri a resurselor Lunii şi a forţei de
muncă a clienţilor-angajaţi. Se adoptase un obiectiv interimar de
creştere a transporturilor de patru ori în cinci ani, cu o cifră uşor de
realizat – dacă se aplica planificarea ştiinţifică a resurselor şi a forţei
de muncă. Prima fază consta în retragerea clienţilor-angajaţi de la
ocupaţii considerate a fi neproductive şi trecerea lor la forarea unui
nou sistem de tunele-ferme pentru culturile hidroponice, proiect care
să nu înceapă mai târziu de martie 2078. Aceste noi ferme mamut
aveau să fie administrate de Autoritatea Lunară după metode
ştiinţifice şi nu lăsate la bunul plac al proprietarilor particulari. Se
preconiza ca acest sistem să producă la sfârşitul perioadei de cinci ani
întreaga cotă de cereale. Între timp, clienţilor-angajaţi care produceau
cereale în sistem de ferme particulare li se permitea să continue. Dar
urmau să fie absorbiţi de noul sistem, pentru că metodele lor mai
puţin eficiente nu mai erau necesare.
Preşedintele îşi ridică privirea din hârtii.
— Pe scurt, coloniile lunare vor fi civilizate şi aduse la o
coordonare managerială, la fel cu restul celorlalte popoare civilizate.
Oricât ar fi de neplăcut, eu cred – şi vorbesc acum ca cetăţean şi nu
ca preşedinte al acestui comitet – că trebuie să vă mulţumim pentru
că ne-aţi atras atenţia asupra unei situaţii care trebuia să fie
îndreptată.
Eram cât pe-aici să-l strâng de gât. Clienţi-angajaţi! Iată un mod
elegant de a nu spune brutal sclavi. Dar profesorul zise liniştit:
— Planurile propuse mi se par interesante. Se permit întrebări?
Doar pentru informare?
— Pentru informare, da.
Americanul din Comitet se aplecă în faţă.
— Să nu credeţi că vom accepta vreun răspuns obraznic din
partea voastră, oameni ai cavernelor! Aşa că aveţi grijă cum vă
purtaţi! Nu aveţi voie să vă purtaţi cum vă taie capul!
— Linişte, spuse preşedintele. Continuaţi, profesore.
— Mi se pare ciudat termenul de „client-angajat". Pot să afirm că
majoritatea locuitorilor de pe principalul satelit al Pământului nu sunt
condamnaţi eliberaţi, ci oameni născuţi liberi?
— Bineînţeles, aprobă afabil preşedintele. S-au studiat toate
aspectele legale ale noii politici. Cu mici excepţii, cam 91% din
colonişti au cetăţenie originală sau derivată în diverse naţiuni
membre ale Naţiunilor Federative. Cei care doresc să se întoarcă în
ţările lor au tot dreptul s-o facă. Veţi fi încântaţi aflând că Autoritatea
se gândeşte la un plan, prin care se pot aranja împrumuturi pentru
costul transportului... probabil sub supravegherea Crucii Roşii