Download PDF - Churry-Burry

nerăsuflate. După ce ar fi terminat-o, ar fi continuat cu toate cărţile
de pe Lună. Pe vremuri, putea citi numai microfilme, dar, spre
sfârşitul lui '74, a fost dotat cu o nouă cameră de scanare cu
dispozitive speciale de mânuire a hârtiei, iar de atunci citeşte absolut
tot ce-i pică în mână.
— M-ai întrebat ce ştiu.
Luminiţele de înregistrare binară se aprinseră şi se stinseră de
câteva ori – asta însemna un chicot. Mike se distra pe seama mea.
Putea să râdă şi cu decodorul de voce, care scotea un sunet de-a
dreptul grotesc, dar îl păstra pentru ceva cu totul şi cu totul amuzant,
un dezastru cosmic, de exemplu.
— Cred că ar fi trebuit să spun ce noutăţi mai ştii, Mike? am
continuat. Dar, te rog, nu te apuca să-mi faci lectura presei de astăzi.
Pur şi simplu ăsta a fost un salut şi o invitaţie de a-mi spune tot ce
crezi că m-ar interesa la ora asta. Altfel, am rupt-o cu tine, program
bun de nimic.
Mike rămase pe gânduri. Este un amestec tare ciudat între
inocenţa unui copil şi înţelepciunea unui bătrân. Nu are instincte,
nici nu ar avea cum, nici trăsături native, nu a primit nici o educaţie şi
nu are experienţă de viaţă umană, ci posedă mai multe date
înmagazinate decât s-ar găsi la un pluton de genii.
— Vrei s-auzi un banc?
— Dă-i drumul.
— De ce seamănă laserul cu un caras auriu?
Mike ştia multe despre laser, dar unde naiba văzuse el caras
auriu? Cred că în filme şi, dacă mi-aş pune mintea cu el, m-ar zăpăci
cu explicaţiile.
— Mă dau bătut.
Beculeţele îi pâlpâiră scurt.
— Pentru că nici unul din ei nu poate să fluiere.
Am gemut.
— M-ai prins. Nu mă îndoiesc că ai putea face o rază laser să
fluiere.
— Da, zise el repede. Ca rezultat al unui program de acţiune. Deci
nu ţi-a plăcut?
— Ei, stai, n-am vrut să zic asta. Nu-i rea poanta. De unde o ştii?
— E producţia mea. Eu am inventat-o, zise cu o voce timidă.
— Chiar tu?
— Da. Am luat toate ghicitorile de genul ăsta, pe care le am în
fişiere, trei mii două sute şapte, şi le-am analizat pe fiecare. Apoi am
folosit rezultatul pentru o sinteză aleatoare şi a ieşit poanta asta.
Chiar e amuzantă?
— Păi... Atât de amuzantă cât poate fi o ghicitoare. E bună. Am
auzit altele şi mai rele.
— Hai mai bine să vorbim despre natura umorului.
— Perfect. Să începem cu o glumă de-a ta. Mike, amice, de ce i-ai
spus casierului Autorităţii că trebuie să plătească zece milioane de
miliarde de dolari în bancnote unui angajat de categoria a
şaptesprezecea?
— N-am făcut eu chestia asta.
— La naiba. Nu mă prosteşti tu pe mine, am văzut chitanţa. Să numi
zici acum că e din vina imprimantei de cecuri care s-a bâlbâit, ai
făcut-o intenţionat.
— Erau zece la puterea şaisprezece plus o sută optzeci şi cinci
virgulă cincisprezece dolari ai Autorităţii Lunare, răspunse el cât mai
serios.