Download PDF - Churry-Burry

— Ştii prea bine că vreau.
— Dar în acelaşi timp ştii şi că Terra ne va învinge.
— Da. Nici o predicţie nu ne-a dat nici pe departe şanse egale. Aşa
că nu înţeleg de ce te-ai mai străduit să bagi zâzanie între ei...
— Stai aşa. Din moment ce ei îşi pot impune voinţa asupra
noastră, singura şansă pe care o aveam a fost aceea de-a le slăbi
voinţa. De-asta a trebuit să mergem pe Terra. Ca să-i dezbinăm. Să le
creăm opinii divergente. Cel mai viclean general din istoria Chinei a
spus odată că perfecţiunea într-un război constă în subminarea
voinţei inamicului, astfel încât să se predea fără luptă. Aici se
regăseşte şi scopul nostru final, dar şi pericolul cel mai mare. Să
zicem că în prima zi ni s-ar fi oferit un compromis ispititor. Un
adevărat guvernator în locul Temnicerului-şef, posibil chiar cineva
dintre oamenii noştri. Autonomie locală. Un delegat în Marele Sfat. Un
preţ mai mare pentru cereale la capătul catapultei, plus un supliment
pentru transporturi. Să zicem că ar fi dezaprobat politica lui Hobart,
că şi-ar fi exprimat regretul pentru viol şi crime, că ar fi plătit sume
mari pentru familiile victimelor. Ar fi fost de acceptat toate astea?
— N-au oferit asta.
— Nu, dar preşedintele era gata să ne ofere ceva de genul ăsta în
prima după-amiază, şi în acel moment el ţinea frânele comitetului.
Ne-a oferit un preţ destul de apropiat pentru a permite un asemenea
târg. Să presupunem că s-ar fi ajuns la ceea ce am conturat eu în linii
mari. Crezi că ar fi fost acceptabil pentru cei de-acasă?
— Ştiu şi eu? Poate.
— Mai mult decât poate, conform analizei pesimiste făcute înainte
să plecăm de-acasă. Asta trebuia noi să evităm cu orice chip, un
aranjament care să ne distrugă dorinţa de a ne opune, care ar fi
aranjat lucrurile, fără să schimbe nimic în predicţia dezastrului pe
termen lung. Aşa că am schimbat subiectul şi am distrus această
posibilitate, făcându-le greutăţi pentru fleacuri şi arătându-mă ofensiv
la modul politicos. Manuel, noi doi – şi Adam – ştim că trebuie să
punem capăt exportului de alimente, pentru că nimic altceva nu
poate salva Luna de la dezastru. Dar îţi poţi imagina un fermier de
cereale care să vrea să pună capăt acestui transport?
— Nu. Mă întreb cum au primit cei de-acasă întreruperea livrărilor
de grâne?
— N-or să zică nimic. Uite cum a făcut Adam programul:
nu se va face nici un anunţ nici pe Lună, nici pe Pământ, până
când nu ajungem noi acasă. Noi încă trimitem grâu. Şlepurile încă
sosesc la Bombay.
— Dar le-ai spus că transporturile vor înceta imediat.
— Asta a fost o ameninţare, nu o promisiune. Ce mai contează
câteva încărcături în plus sau în minus? Noi avem nevoie de timp. Nu
sunt toţi de partea noastră, ci doar o minoritate. Există o majoritate
căreia nu-i pasă, dar poate fi influenţată – deocamdată. Mai există o
altă minoritate împotriva noastră... şi mă refer aici la fermierii de
cereale, care n-au fost niciodată interesaţi de politică, ci de preţul
grâului. Au bombănit, dar au acceptat bancnota, sperând că va avea o
valoare mai târziu. Dar când vom anunţa încetarea transporturilor, vor
fi clar împotriva noastră. Adam plănuieşte să avem o majoritate de
partea noastră în momentul în care se va face public anunţul de
încetare a transportului de cereale.
— Şi cât va dura? Un an, doi?
— Două-trei zile, poate patru. Au fost alese fragmente din planul
pe cinci ani care au fost extrase din înregistrările făcute de tine – mai