Download PDF - Churry-Burry

— Când vom începe să aruncăm cu pietre?
— Nu vom începe noi, spuse Adam. Ei trebuie să tragă prima
lovitură. Întrebarea e cum să-i provocăm să o facă? Spuneţi voi mai
întâi şi am să vorbesc şi eu la urmă. Camarade Manuel?
— Ah... nu te uita la mine. Dacă ar fi după mine, am începe cu o
piatră mare şi frumoasă pe care să o aruncăm în Agra – ştiu o zonă în
care e o mare risipă de spaţiu. Dar nu asta vrei tu.
— Nu, nu asta răspunse Adam cu seriozitate. Nu numai că va
înfuria întreaga naţiune hindusă, un popor care se opune cu putere
distrugerii vieţii, dar vei înfuria şi vei şoca întreaga populaţie a
Pământului dacă vei distruge Taj Mahal-ul.
— Inclusiv pe mine, spuse profesorul. Nu vorbi prostii, Manuel.
— Ei, n-am zis s-o facem, oricum am putea rata Taj-ul.
— Manuel, aşa cum a spus Adam, strategia noastră este să-i
provocăm pe ei să dea prima lovitură, manevra clasică de tip Pearl
Harbor, a jocului teoriei, un mare avantaj în politica războiului.
Întrebarea e cum? Adam, eu zic că trebuie să-i convingem că suntem
slabi şi nu ne înţelegem între noi şi că singurul lucru potrivit pentru
noi este o manifestare de forţă care să ne pună la punct. Stu, ce zici?
Cred că ne-ar fi de folos oamenii tăi de pe Pământ. Să presupunem că
ne-ar repudia Congresul, pe mine şi pe Manuel. Care ar fi efectul?
— O, nu! spuse Wyoh.
— Ba da, dragă Wyoh. Nu trebuie s-o şi facem, ci numai s-o
spunem în canalele de ştiri pentru Terra. Poate că ar fi şi mai bine
dacă am spune-o într-o transmisie clandestină, pe care s-o atribuim
oamenilor de ştiinţă care încă n-au plecat de la noi, în timp ce
buletinele oficiale de ştiri ar da înainte cu cenzura. Ce zici, Adam?
— O notez ca pe-o tactică pe care probabil o vom include în
strategie. Dar nu este de ajuns singură. Trebuie să fim bombardaţi.
— Adam, de ce spui asta? întrebă Wyoh. Chiar dacă Luna City
poate rezista celor mai mari bombe ale lor – lucru pe care sper să nu-l
văd niciodată – ştim totuşi că Luna nu poate ieşi învingătoare dintr-un
război disperat. Tu ai spus asta de multe ori. Nu există nici o
modalitate prin care ei să ne lase pur şi simplu în pace?
Adam se ciupi de obrazul drept – şi m-am gândit imediat: Mike,
dacă n-o să renunţi la actorie, o să mă faci să cred şi eu în tine! Eram
cam supărat pe el şi abia aşteptam să-i vorbesc –dar nu într-o ocazie
când trebuia să mă adresez Preşedintelui Adam Selene.
— Camaradă Wyoming, spuse el calm, e o problemă de teorie a
strategiei într-un joc complex. Noi avem anumite resurse sau piese de
joc şi multe mişcări posibile. Adversarii noştri au resurse şi mai mari şi
un spectru şi mai larg de răspunsuri. Ideea e să manipulăm jocul
astfel încât forţa noastră să fie folosită spre o soluţie optimă, iar ei săşi
irosească forţa lor superioară, abţinându-se de la utilizarea ei la
maxim. Este esenţial să punem la punct un plan de acţiune bine
gândit, iar un gambit este necesar pentru a începe un lanţ de
evenimente favorabile strategiei noastre. Îmi dau seama că nu vă e
clar. Aş putea să trec factorii printr-un computer şi apoi să vi-i arăt.
Puteţi accepta concluzia. Sau vă puteţi pune mintea la contribuţie.
Astfel, sub nasul lui Stu, calculatorul Mike îi aminti lui Wyoh că el
nu era totuşi Adam Selene, ci Mike, năzdrăvanul nostru Sclipitor,
spiriduşul nostru electronic, care poate rezolva o problemă atât de
complicată numai pentru faptul că este computer şi e cel mai
inteligent de pretutindeni.
Wyoh bătu în retragere.
— N-are sens, spuse ea, nu mă pricep la matematică. Dacă