Download PDF - Churry-Burry

am lăsat casca în jos şi am tastat MYCROFTXXX.
Am primit un semnal de număr inexistent. Am mai încercat o dată,
acelaşi semnal. Am ridicat casca şi l-am întrebat pe Wolfgang, care
era cel mai aproape de mine:
— Nu merg telefoanele?
— Depinde de zone, spuse el. Bombardamentul de ieri le-a cam
dat peste cap. Dacă vrei un număr interurban, sună centrala.
Mă şi vedeam sunând la centrală şi cerând un număr inexistent.
— Ce bombardament?
— N-ai auzit? A fost un bombardament concentrat asupra
Complexului. Dar băieţii lui Brody au doborât nava. Nu sunt pagube
importante. Totul poate fi reparat.
Am renunţat să mai telefonez, eram aşteptat în altă parte. Nu
ştiam ce e de făcut, dar Stu şi Korsakov erau pregătiţi să acţioneze.
Lui Sheenie i-am spus să redacteze ştirile pentru Terra şi pentru Lună.
Eu m-am trezit anunţând o lună de doliu şi douăzeci şi patru de ore de
linişte în care să ne ocupăm doar de afacerile cele mai importante.
Am dat ordin ca trupul profesorului să fie înmormântat cu mare
pompă. Tot ceea ce spuneam îmi venea pe limbă fără să mai raţionez,
eram amorţit, aveam un gol în loc de creier. Bine, reuniţi Congresul,
după cele douăzeci şi patru de ore. În Novylen? Bine.
Sheenie veni cu telegramele de pe Pământ. Wolfgang scrise ca din
partea mea o notă care spunea că, din cauza morţii profesorului,
răspunsurile vor întârzia cu cel puţin douăzeci şi patru de ore.
În sfârşit, am reuşit să plec cu Wyoh. Un paznic stilyagi îi ţinu pe
oameni departe de noi până când am ajuns la ecluza 13. Cum am
sosit acasă, m-am furişat în atelier pe motiv că trebuie să-mi schimb
braţele.
— Mike?
Nici un răspuns.
Am încercat să tastez combinaţia la telefonul casei, acelaşi mesaj,
număr inexistent. Nu ştiam ce să fac, m-am hotărât să mă duc a doua
zi la Complex. Trebuia să vorbesc neapărat cu Mike. Acum că
profesorul murise, aveam nevoie de Mike ca de aer.
Dar n-am putut să mă duc a doua zi. De la ultimul bombardament,
se stricase metroul Trans-Crisium. Puteai să ocoleşti prin Torricelli şi
prin Novylen ca să ajungi până la urmă în Hong Kong. Dar la Complex,
care era chiar alături, ajungeai numai cu vagonetul. Nu am avut timp
să merg. Eu reprezentam „guvernul".
Abia două zile mai târziu, m-am eliberat de griji. S-a hotărât ca
Purtătorul de cuvânt, care era Finn, să urmeze la preşedinţie după
profesor, iar eu am decis că Wolfgang era soluţia cea mai bună pentru
postul de prim-ministru. Am hotărât asta cu toţii şi am devenit
membru onorific al Congresului, nu mai participam la sesiuni.
În zilele acelea, se refăcuseră câteva reţele telefonice şi puteai
suna la Complex. Am tastat MYCROFTXXX. Nimic. N-am mai rezistat şi
m-am dus până acolo cu vagonetul. Ultimul kilometru l-am făcut pe
jos prin tunel, dar subsolul Complexului nu părea afectat.
Nici Mike nu părea atins.
Dar, când i-am vorbit, nu mi-a răspuns.
N-a mai răspuns niciodată. Şi au trecut mulţi ani de-atunci.
Poţi introduce în el întrebări în limbaj Loglan şi vei obţine
răspunsuri tot în Loglan. Lucrează foarte bine... ca un computer. Dar
nu vrea să vorbească. Sau nu poate.
Wyoh a încercat să-l convingă. După un timp s-a dat bătută. Apoi,
am renunţat şi eu.