Download PDF - Churry-Burry

care nu avusesem bani şi nici energia necesară să le fac atunci când
am fost student. I-am văzut pe Yankei jucând şi-am vizitat Salemul. Ar
fi trebuit să rămân cu iluziile mele. Baseball-ul parcă este mai frumos
la video, poţi să urmăreşti jocul relaxat, fără să ai în spate două sute
de mii de oameni care te împing tot timpul meciului. Pe lângă asta,
cineva ar fi trebuit să tragă spre partea îndepărtată a terenului. Mi-am
petrecut cea mai mare parte a timpului gândindu-mă cu teamă la
momentul în care vor trebui să mă scoată cu scaunul cu rotile prin
mulţime, dar nu puteam să-mi arăt temerile, asigurându-mi gazda că
mă simt minunat.
Salemul este un loc obişnuit, nici mai rău şi nici mai bun decât
restul Bostonului. După ce l-am vizitat, i-am bănuit că au spânzurat
vrăjitoare nevinovate. Dar ziua nu a fost pierdută, am fost filmat
depunând o coroană pe locul unde se aflase un pod, într-o altă parte a
Bostonului, Concord, şi am ţinut un discurs memorabil. Podul este tot
acolo de fapt, îl poţi vedea prin sticla cu care e protejat. Nu e mare
lucru de capul lui.
Profesorului i-a plăcut tot, oricât de greu a fost pentru el. Avea o
mare disponibilitate de a se simţi bine. Întotdeauna avea câte ceva
nou de spus despre marele viitor al Lunii. În New York, am stat de
vorbă cu directorul unui lanţ de hoteluri, care avea o siglă în formă de
iepuraş 51 şi i-am oferit o schiţă despre ce poate fi făcut pe Lună în
domeniul lui – atunci când preţul excursiei va fi accesibil mai multor
categorii sociale. Se pot face excursii scurte ca să nu afecteze
sănătatea nimănui, cu serviciu de însoţitoare inclus în preţul
călătoriei, plimbări exotice, jocuri de noroc, toate fără impozite.
Ultimul punct prezentat îi atrase atenţia, aşa că profesorul îl extinse
pe tema unei bătrâneţi mai lungi – un lanţ de cămine pentru
pensionari, unde un om care ieşea la pensie pe Terra putea locui
nestingherit pe Lună, trăind mai mult cu douăzeci, treizeci, patruzeci
de ani decât pe Pământ. Ca un exil, recunosc. Dar ce era mai bine? O
bătrâneţe pe Lună sau o piatră de mormânt pe Terra? Urmaşii lui
puteau să-l viziteze, umplând hotelurile. Profesorul îşi înfrumuseţă
discursul cu fotografii ale cluburilor de noapte, cu spectacole
imposibile pentru gravitaţia de pe Pământ, sporturi care se potriveau
cu nivelul nostru decent de gravitaţie. A vorbit despre piscine, schi pe
gheaţă şi despre posibilităţile de a zbura! Cred că-i sărise o doagă! Şia
încheiat fantezia dând de înţeles că un cartel elveţian se interesase
deja de toată povestea asta.
A doua zi, îi spuse directorului diviziilor străine de la Chase
International Panagra că o parte din Luna City putea fi populată cu
paraplegici, paralitici, bolnavi de inimă, oameni cu mâini şi picioarele
amputate şi mulţi alţii, pentru care gravitaţia însemna un adevărat
handicap. Directorul abia mai putea respira de gras ce era şi ar fi
putut fi personal interesat, dar ciuli urechile tot la paragraful despre
impozite.
Nu toate mergeau aşa cum vroiam noi. Ştirile erau deseori
împotriva noastră, iar noi eram tot timpul bombardaţi de întrebări. De
câte ori trebuia să le suport de unul singur, mă apuca disperarea şi aş
fi vrut să fiu în altă parte. Un bărbat m-a atacat în legătură cu
declaraţia profesorului din faţa comitetului, în care a afirmat că noi
eram proprietarii cerealelor cultivate pe Lună. El părea să creadă că
nu era aşa. I-am spus că nu înţeleg întrebarea.
Îmi zise:
51 Iepuraşul este sigla firmei Playboy.