Download PDF - Churry-Burry

Le-am pus întrebări. Pe Tish am descusut-o cel mai mult şi mi-am
dat seama că avusesem dreptate. Apoi, am spus:
— Hai să recapitulăm. E vorba de un străin. Nu ne cunoaşte
obiceiurile. A jignit pe cineva, a plătit pentru asta. Ce spune juriul?
Hei, tu de colo! trezeşte-te. Ce părere ai?
Juratul privi în sus cu ochii împăienjeniţi şi zise:
— Să-l eliminăm!
— Foarte bine. Tu ce zici?
— Păi...
Următorul ezită.
— Cred că ar fi destul o bătaie bună ca să ţină minte data viitoare
cum să se comporte. Nu-i putem lăsa pe bărbaţi să se lege de femeile
noastre, altfel locul ăsta va ajunge mai rău decât pe Pământ.
— Bine judecat. Şi tu?
Numai un jurat din şase votă pentru eliminare. Ceilalţi merseră de
la bătaie până la amenzi foarte mari.
— Tu ce crezi Slim?
— Eu... păi...
Era neliniştit, era în faţa grupului de prieteni, în faţa celei care
putea fi prietena lui. Dar îşi revenise şi nu vroia ca tipul să fie
eliminat.
— L-am altoit deja. Poate c-ar trebui să stea în genunchi şi să
sărute podeaua de la picioarele lui Tish şi să-i ceară scuze.
— Aţi face aşa ceva, gospodin LaJoie?
— Dacă asta vă e hotărârea, Înălţimea Voastră, da.
— Nu. Uitaţi care e verdictul meu. Mai întâi, juratul acela trebuie
pedepsit – tu, da, da, tu care ai fost plătit degeaba, pentru că ai
adormit când trebuia să judeci. Înhăţaţi-l băieţi, luaţi-i onorariul şi
aruncaţi-l în stradă.
Aşa şi făcură, plini de entuziasm. Era o faptă care compensa puţin
emoţia care-i cuprinsese la gândul eliminării, dar pe care n-ar fi pututo
suporta.
— Şi acum, gospodin LaJoie, sunteţi amendat cu cincizeci de dolari
Hong Kong pentru că nu aţi avut bunul simţ de a învăţa obiceiurile
locale înainte de a veni aici. Plătiţi, deci.
I-am luat banii.
— Şi acum voi, băieţi, ridicaţi-vă. Vă amendez cu câte cinci dolari
de fiecare pentru o judecată copilărească, pentru că aţi tratat
necuviincios o persoană despre care ştiaţi că e străină de locurile
astea şi nu ne cunoaşte obiceiurile. A fost bine că l-aţi oprit s-o atingă
pe Tish. A fost bine şi că l-aţi bătut, aşa va învăţa mai repede. Aveaţi
tot dreptul să-l ciomăgiţi, chiar mai rău dacă era cazul. Dar pentru că
aţi vorbit despre eliminarea lui pentru o greşeală neintenţionată, ei
bine, asta a fost de-a dreptul exagerat.
Slim înghiţi în sec.
— Domnule judecător... nu cred că mai avem atâţia bani. Eu unul,
nu mai am bani.
— Mă aşteptam la asta. Aveţi la dispoziţie o săptămână ca să
plătiţi, altfel vă afişez numele în Domul vechi. Ştiţi unde e Bon Ton
Beauté Shoppe, de lângă ecluza de serviciu treisprezece? Este salonul
de frumuseţe al soţiei mele, vă duceţi şi îi plătiţi ei. Gata, curtea s-a
desfiinţat. Slim, nu pleca. Nici tu Tish. Gospodin LaJoie, hai să-i luăm
pe copiii ăştia şi să le facem cinste cu o răcoritoare şi să ne
cunoaştem mai bine.
Ochii lui se umplură din nou cu acea încântare ciudată, care-mi
aminti de profesor.