Download PDF - Churry-Burry

lângă cele pe care le folosea curent, trei licenţe, printre care una în
Drept luată la Sorbona, descendenţă nobiliară atât în Franţa cât şi în
Scoţia, divorţat, fără copii, ex-soţia, Onorabila Pamela-Cutare-Sânge-
Albastru. Era genul de pământean care n-ar sta de vorbă cu un lunar
cu strămoşi condamnaţi, ceea ce nu era cazul lui Stu, care vorbea cu
oricine.
L-am ascultat pe Mike cam două minute, apoi l-am rugat să
pregătească un dosar cu toate referinţele pe care le avea.
— Mike, el s-ar putea să fie porumbelul nostru.
— S-ar putea, Man.
— Trebuie să fug acum, pa.
M-am întors gânditor la oaspetele meu. Aproape cu un an în urmă,
într-o cameră de hotel, la o discuţie la un pahar de băutură, Mike ne
promisese o şansă din şapte dacă îndeplineam anumite condiţii. Una
dintre ele, foarte importantă, era un ajutor de pe Terra.
În ciuda aruncatului cu pietre, Mike ştia – toţi ştiam – că Pământul
atât de mare, cu unsprezece miliarde de oameni şi cu resurse
nelimitate, nu putea fi înfrânt de trei milioane de oameni „care nu au
nimic, chiar dacă noi eram mai sus şi puteam foarte bine arunca cu
pietre în ei.
Mike făcuse paralele între situaţia noastră şi cele din secolul al
XVIII-lea, când se revoltaseră coloniile americane ale Marii Britanii şi
secolul al XX-lea, când se eliberaseră multe colonii ale unor imperii; el
subliniase ideea că nici o colonie nu îşi câştigase independenţa prin
forţă brută. Nu, în fiecare caz, statul imperial avea un punct
vulnerabil, obosise şi cedase, fără să-şi folosească întreaga putere.
Luni de zile am fost destul de puternici, asta ne-am şi dorit, ca să
învingem corpul de gardă al Temnicerului-şef. Dacă va fi gata
catapulta noastră, nu vom mai fi atât de neajutoraţi. Şi, de-acum
încolo, putea să intre în funcţiune în orice clipă. Dar aveam nevoie de
un climat favorabil pe Terra, iar ca să-l obţinem aveam nevoie de un
ajutor de pe Pământ.
Profesorul nu crezuse că va fi greu, dar s-a dovedit că era o
chestie extrem de dificilă. Prietenii lui de pe Pământ muriseră sau
erau cu un picior în groapă, iar eu ştiam prea puţini profesori pe care
să mă bazez. Am făcut o cercetare în jos, în celule:
— Ce persoane importante cunoaşteţi pe Pământ?
Am primi acelaşi răspuns, ca un ecou:
— Glumiţi?
Nimeni nu ştia pe careva.
Profesorul urmărea listele de pasageri ale navelor care veneau pe
Lună, încercând să-şi imagineze un contact. Citise copiile care se
făceau pe Lună ale ziarelor de pe Pământ, căutând personalităţi la
care ar putea ajunge. Eu nu încercasem, cei pe care-i cunoscusem eu,
puţini la număr, nu erau personalităţi.
Profesorul nu îl alesese pe Stu de pe lista de pasageri a navei
Popov, pentru că nu-l întâlnise. Nu ştiam dacă Stu era atât de
excentric pe cât îl arăta cartea lui de vizită. Dar era singurul
pământean cu care băusem vreodată pe Lună, părea un tip inteligent,
iar raportul lui Mike îmi arăta că flerul meu nu mă înşelase. Era un tip
destul de important în lumea lui. Aşa că l-am luat la mine acasă, să
văd ce părere îşi va face familia despre el.
A început bine. Mami i-a zâmbit şi i-a întins mâna. El o luă şi se
înclină atât de adânc, încât aş fi jurat că i-ar fi sărutat-o dacă nu l-aş fi
avertizat mai înainte despre femei. Mami chicotea când îl conduse la
masă.