Download PDF - Churry-Burry

cu nevestele mele.
Am început să învăţ tehnicile conspiraţiei şi i-am zis profesorului
că revoluţia poate fi o artă. N-am uitat şi nici nu m-am îndoit de
previziunea lui Mike că Luna mai avea doar şapte ani până la
dezastru. Dar nu mă gândeam la asta, ci la detaliile fascinante,
pretenţioase pe care le presupunea pregătirea revoluţiei.
Profesorul subliniase de mai multe ori că cele mai dificile probleme
ale unei conspiraţii sunt comunicaţiile şi securitatea, arătând că ele se
află în contradicţie una faţă de cealaltă. Cu cât comunicaţiile sunt mai
uşor de stabilit, cu atât riscul este mai mare în domeniul securităţii.
Dacă securitatea este prea strictă, organizaţia poate fi paralizată de
tehnicile de siguranţă. Profesorul ne mai explicase că sistemul celular
era un compromis între două rele.
Dar am acceptat sistemul celular pentru că era necesar să
înlăturăm pierderile datorate spionilor, chiar şi Wyoh recunoştea că
organizaţia nu ar fi mers fără compartimentare, după ce aflase ce de
spioni fuseseră în vechea organizaţie.
Nu-mi plăcea încetineala comunicaţiilor din sistemul celular. Ca şi
în cazul dinozaurilor din trecut de pe Terra, dura prea mult ca să
trimiţi mesajele de la un capăt la altul.
Aşa că am stat de vorbă cu Mike.
Am înlăturat canalele cu multe legături pe care i le sugerasem
profesorului. Am reţinut celulele, dar am bazat securitatea şi
comunicaţiile pe posibilităţile nelimitate ale zăpăcitului superinteligent
Mike.
Comunicaţiile: am stabilit un arbore ternar al numelor „de partid":
Preşedinte: gospodin Adam Selene (Mike)
Celula executivă: Bork (eu), Betty (Wyoh), Bill (profesorul)
Celula lui Bork: Cassie (Mami), Colin, Chang
Celula lui Betty: Calvin (Greg), Cecilia (Sidris), Clayton
Celula lui Bill: Cornwall (Finn Nielsen), Carolyn, Cotter şi tot aşa
mai departe. La a şaptea legătură George îi supervizează pe Herbert,
Henry şi Hallie. Când ajungem la acel nivel, avem nevoie de 2187
nume cu litera H, dar am lăsat asta pe seama computerului nostru,
care le-a găsit sau le-a inventat. Fiecare recrut primea un nume de
partid şi un număr de telefon de urgenţă care, în loc să circule prin
prea multe legături, era conectat direct la „Adam Selene", Mike.
Securitatea se baza pe un dublu principiu: să nu ai încredere în
nici o fiinţă umană, dar să crezi orbeşte în Mike.
Prima jumătate a principiului e cruntă, dar indiscutabilă. Orice om
poate fi înfrânt cu droguri sau cu alte metode dezgustătoare. Singura
metodă de apărare este sinuciderea, dar aceasta poate fi imposibil de
realizat uneori. Există metoda „otrăvii din dintele găurit", clasică sau
modernă. Profesorul a văzut că şi eu şi Wyoh eram echipaţi cu un
asemenea dinte, pentru orice eventualitate. N-am ştiut ce i-a spus lui
Wyoh ca prieten vechi ce-i era, dar din moment ce eu nu mi-am
folosit niciodată otrava din dinte, n-are sens să intru în detalii
obscure. Nu cred că m-aş sinucide vreodată, n-am stofa de martir.
Mike n-ar fi avut de ce să se sinucidă dacă ar fi fost prins. Nu
putea fi drogat, nu putea fi torturat, pentru că nu simţea nici o durere.
Toate informaţiile în legătură cu noi le ţinea într-o placă de memorie
separată, programată astfel încât să fie accesibilă numai la auzul
vocilor noastre şi, pentru că omul e o fiinţă supusă slăbiciunii, am mai
adăugat o cheie, cu care oricare dintre noi i-ar fi putut bloca pe ceilalţi
doi în caz de urgenţă. După părerea mea, ca cel mai bun specialist în
computere de pe Lună ce mă aflam, Mike nu putea să şteargă acest