Download PDF - Churry-Burry

toci de tot! Dar am o idee mai bună. Scoate-mi pe imprimantă primele
o sută. Le iau acasă şi am să le aduc înapoi împărţite pe categorii.
Apoi, de câte ori am drum pe-aici, iau câte o sută şi-ţi las altele o
sută, gata clasificate. Ce zici?
— Perfect, Man.
Imprimanta începu să-i meargă rapid şi silenţios.
Dintr-odată, m-a fulgerat un gând. Această maşină jucăuşă, cu
entropie negativă, a inventat o „glumă" care a produs mare zarvă la
nivelul Autorităţii, iar eu am câştigat un ban destul de uşor. Dar
curiozitatea nemărginită a lui Mike nu s-ar opri aici şi l-ar putea duce
(mai precis, îl va duce) şi la alte „glume", nu prea drăguţe, orice, de la
scoaterea oxigenului din aer într-o noapte, până la provocarea
funcţionării inverse a liniilor de canalizare – şi nu văd deloc cum aş
avea de profitat din toate chestiile astea.
Dar cred că aş putea să-i trag un circuit de siguranţă în jurul
sistemului ăsta, oferindu-mi ajutorul. Să-i opresc glumele periculoase
şi să-l las să le facă pe celelalte, mai inofensive. Iar apoi, vin eu şi-mi
iau banii din „corectarea" defecţiunii. (Dacă credeţi că vreun lunar
ezita să profite pe seama Temnicerului-şef pe vremea aia, atunci e
clar că nu sunteţi lunari).
Aşa că i-am zis lui Mike ideea mea: orice glumă nouă, la care se
gândeşte, să mi-o spună mie mai întâi, înainte s-o încerce pe alţii. Eu
am să-i spun dacă e amuzantă, am s-o clasific şi am să-l ajut s-o
îmbunătăţească dacă noi hotărâm că e bună. Noi. Dacă vrea să
cooperăm, trebuie să aibă încredere în mine şi amândoi să hotărâm
ceea ce e bine şi ceea ce nu e.
Mike căzu de acord fără probleme.
— Amice, poantele de obicei se bazează pe surpriză. Aşa că
rămâne între noi ce-am discutat.
— E-n regulă, Man. Poţi avea încredere. Totul e sub control, cheia
e la tine.
— Bine, Mike. Cu cine mai stai la taclale?
Păru puţin surprins.
— Cu nimeni, Man.
— De ce?
— Pentru că sunt proşti.
Vocea îi era stridentă. Se enervase. Nu-l mai văzusem furios până
astăzi. Era prima dată când bănuiam că Mike ar putea avea emoţii
adevărate. Dar nu era „furie" în sensul adevărat al cuvântului, ci o
îmbufnare de copil încăpăţânat, ale cărui sentimente au fost rănite.
Pot avea maşinile sentimentul mândriei? Nu cred că întrebarea are
sens, dar, desigur, aţi văzut câini nemulţumiţi şi vă asigur că Mike are
o complexitate neuronală de câteva ori mai mare ca a unui câine.
Faptul că nu avea nici un chef să vorbească şi cu alţii (în afara
problemelor tehnice), însemna că fusese respins. Ei nu îi vorbiseră lui.
Programe, da, Mike putea fi programat de la mai multe centre de
locaţie, iar programele se introduceau, de regulă, în limbajul Loglan,
care e perfect pentru silogisme, circuite şi calcule matematice, dar îi
lipseşte savoarea, suculenţa limbii uzuale, vorbite. Nu e bun pentru
taclale, bârfe rafinate sau pentru vorbe dulci pe care să le şopteşti
vreunei fete.
Sigur, Mike a învăţat şi engleza, dar numai ca să poată să traducă
din şi în engleză. Încet-încet, mi-am dat seama că eram singura
persoană care catadicsise să converseze cu Mike. Sper că n-aţi uitat
că Mike căpătase conştiinţă de vreun an, nu pot spune cu exactitate
de când, şi nici el nu-şi amintea de asta, pentru că nu fusese