Download PDF - Churry-Burry

— Aţi spus viaţa mea?
— Da. Se pare că tinerii ăştia vor să vă elimine. Poate vreţi mai
bine să-l aşteptaţi pe judecătorul Brody. Nu ezită, zâmbi şi spuse:
— Vă accept ca judecător, domnule.
— Cum doriţi.
M-am uitat la băiatul cel mare.
— Care sunt părţile care intră în conflict? Doar tu şi prietena ta?
— O, nu domnule judecător, toţi suntem implicaţi.
— Toţi vreţi să fiu judecător?
Dădură din cap, nimeni nu zise nu. Şeful lor se întoarse spre fată şi
spuse:
— Zi clar, Tish. Îl accepţi pe O'Kelly ca judecător?
— Poftim? O, da, desigur.
Era o fată micuţă, cam ştearsă, drăguţă, dar fără nici o strălucire,
bine făcută, să tot fi avut vreo paisprezece ani. Genul de târfuliţă,
ceea ce va şi ajunge, probabil. Genul de fată care preferă să fie regină
peste o şleahtă de stilyagi, decât să aibă o căsnicie solidă. Nu-i
condamn pe stilyagi, vânează pe coridoare femei, pentru că nu sunt
destule. Muncesc toată ziua şi când se întorc acasă nu găsesc pe
nimeni.
— Bine, curtea a fost acceptată şi văd că toată lumea este
hotărâtă să-mi accepte verdictul. Hai să stabilim şi taxa. Cât puteţi
da, băieţi? Vă rog să înţelegeţi că nu pot să judec pe gratis un caz de
eliminare. Ori plătiţi, ori îl fac scăpat.
Şeful lor clipi din ochi, apoi îi adună pe ceilalţi ca să se sfătuiască.
Apoi, se întoarse şi zise:
— Nu avem prea mult. Vreţi să-l judecaţi pentru cinci dolari Hong
Kong de fiecare?
Ei erau şase.
— Ei, nu. Nu puteţi cere unui tribunal să judece o eliminare la banii
ăştia.
Se sfătuiră din nou.
— Cincizeci de dolari. E bine, domnule judecător?
— Şaizeci. Zece de căciulă. Şi încă zece de la tine, Tish.
Păru surprinsă şi făcu pe indignata.
— Haide, haide! am zis. Tanstaafl.
Clipi şi se căută în geantă. Avea bani, era genul de fată care are
bani la ea întotdeauna.
Am adunat cei şaptezeci de dolari, i-am pus pe birou şi m-am
adresat turistului:
— Puteţi să daţi tot atât?
— Poftim?
— Tinerii plătesc şaptezeci de dolari Hong Kong pentru acest caz
de judecată. Dumneavoastră trebuie să plătiţi tot atât. Dacă nu puteţi,
arătaţi-mi portofelul drept dovadă şi-mi daţi banii mai târziu. Asta e
obligaţia dumneavoastră. Scăpaţi ieftin, am adăugat, pentru un caz
capital. Dar copiii ăştia nu pot să dea mai mult, aşa că aţi făcut o
afacere bună.
— Înţeleg. Cred că înţeleg.
Plăti şi el cei şaptezeci de dolari.
— Mulţumesc, am spus. Şi acum ambele părţi vor un juriu?
Ochii fetei se însufleţiră.
— Sigur! Dacă tot o facem, hai s-o facem ca lumea!
— În condiţiile astea am nevoie de juriu, zise şi pământeanul.
— Îl veţi avea, l-am asigurat. Doriţi un consilier?
— Ei, cred că am nevoie de un avocat.