Download PDF - Churry-Burry

Divorţul poate distruge parteneriatul şi apar probleme financiare
care cer o rezolvare. Cei trei s-ar putea să fie în egală măsură
proprietari ai cubicului şi, deşi acesta este pe numele ei, ex-soţul va
primi o sumă de bani în numerar sau o rentă viageră. Şi aproape
întotdeauna există şi copii de care trebuie să se ţină cont, care au
nevoie de întreţinere materială, de îngrijire şi aşa mai departe. Sunt
multe probleme de amănunt. Poţi divorţa de el în zece minute, dar
până să închei toate socotelile mai durează ceva timp, chiar şi zece
ani. Aici nu e tot cam aşa?
— Ah... vă rogh uhitaţi că ham pus întrhebarea, c'lonele, phoate e
shimplu phentrhu dhumneavoastră. (Chiar aşa vorbea, dar o
înţelegeam odată ce m-am obişnuit cu ea. Dar nu mai transcriu
fonetic.) Dar dacă asta e o căsnicie simplă, cum e una complexă?
Ei, şi m-am apucat să-i explic poliandriile, clanurile, grupurile,
liniile şi modelele mai puţin obişnuite, considerate vulgare de oamenii
conservatori, cum era familia mea – de exemplu cum fusese treaba
aranjată de mama mea, se spune, după ce l-a bifat pe bătrânul, deşi
despre asta n-am pomenit nimic. Mama mea a fost întotdeauna o
extremistă.
Femeia îmi zise:
— O, m-ai ameţit. Care e diferenţa dintre o linie şi un clan?
— Sunt foarte diferite. Să luăm cazul meu. Am onoarea să aparţin
unei căsnicii foarte vechi, una din cele mai Vechi căsnicii de pe Lună
şi, după părerea mea subiectivă, cred că şi cea mai bună. M-aţi
întrebat de divorţ. Familia noastră nu a cunoscut divorţul niciodată şi
sunt şanse mari ca să nu aibă de-a face cu aşa ceva vreodată. O
căsnicie în linie capătă stabilitate an după an, câştigă practică în a se
înţelege cu toţi. Noţiunea ca cineva să plece este de neconceput. Pe
lângă asta, este nevoie de hotărârea unanimă a tuturor nevestelor
pentru ca una dintre ele să poată divorţa de soţ, iar aşa ceva nu se
poate întâmpla niciodată. Soţia senioară nu va permite ca lucrurile să
ajungă până aici.
I-am povestit de avantaje – siguranţa financiară, o viaţă de familie
frumoasă pentru copii, moartea unei soţii – deşi tragică – nu este
privită ca o tragedie cum era în familia contemporană, mai ales
pentru copii, aceştia pur şi simplu nu au cum să rămână orfani. Cred
că mă ambalasem deja, dar consideram că familia mea e lucrul cel
mai important care mi se întâmplase în viaţă. Fără ei, sunt un simplu
mecanic cu un singur braţ, care ar putea fi eliminat fără să lase nimic
în urma lui.
— De aceea, e stabilă, am spus. De exemplu, soţia mea cea mai
tânără are şaisprezece ani. Probabil că, atunci când e să aibă vreo
optzeci de ani, o să ajungă şi ea soţie senioară. Asta nu înseamnă că
toate soţiile mai mari decât ea vor muri până atunci. Pe Lună, femeile
par că nu îmbătrânesc niciodată. Dar e posibil ca toate să vrea să
cedeze locul la conducerea familiei. Prin tradiţia familiei, ele fac de
obicei acest lucru, fără să fie presate de soţiile mai tinere. Ludmilla...
— Ludmilla?
— Da, e un nume ruski, dintr-o poveste. Milla are de unde să
înveţe, cincizeci de ani de-acum încolo să tot aibă exemple de urmat,
înainte de a prelua şefia familiei. E pregătită să înceapă şi nu prea
cred c-o să facă greşeli, iar dacă se întâmplă să facă, sunt celelalte
soţii lângă ea care să o susţină. Se poate îndrepta. După părerea
mea, o bună căsnicie în linie este nemuritoare, mă aştept ca să-mi
supravieţuiască cu cel puţin o mie de ani. Cred că ăsta e motivul
pentru care nu-mi pasă dacă mor când o veni vremea. Partea mea