Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

mai acut acolo unde modernizarea tehnologică şi spirituală
şi-a atins cotele maxime: în marile oraşe. Articolul de faţă
prezintă rezultatele unei cercetări realizate pe firmele de
pompe funebre într-unul din aceste mari oraşe, şi anume
municipiul Cluj-Napoca.
Re-devenire mitică a individului secularizat
În prezentul post-modern, individul se află într-un loc difuz,
fără contur sau limite precise, fără o esenţă clar definită.
Sarcina noastră nu este de a contesta prezenţa sau absenţa
acestor lucruri, ci de a arăta maniera în care se manifestă
aceste schimbări seculare şi cum s-a ajuns în acest punct. În
ceea ce priveşte fenomenul morţii, ne vom raporta la el ca
la un „proces“, presupunând conştientizare, încă din timpuri
ancestrale, etapizare şi, prin aceasta, ritualizare.
Consider că ar fi cazul să explicitez diferenţa dintre „fenomenul“
morţii şi „procesul“ morţii, în contextul teoretizării
sociologice de faţă. A. Kelehear spune că “Dacă a muri e o
criză publică majoră, atunci presiunea constă în a „performa“
după un „scenariu“ social, cât de bine pot oamenii“ 76 . A muri
devine astfel un proces social complex, încărcat de semnificaţii
construite în cadrul unei formări istorice de o mare
anvergură. Indivizii resimt coerciţia exercitată de către acele
norme şi valori sociale implementate în urma procesului de
socializare şi se adaptează cerinţelor, suferind însă un conflict
intern în ceea ce priveşte manifestarea faţă de moarte 77 .
Prin simpla învestire cu semnificaţii a morţii, aceasta capătă
calitatea de „proces“, având în vedere etapizarea traseului
76. Allan Kelehear, A Social History of Dying, Cambridge University
Press, New York, 2007, p. 103.
77. Acest conflict poartă denumirea de „ambivalenţă“; Malinowski
spune că această stare este produsul unui conflict interior al individului,
o „luptă“ între „eu“ (instinctul) şi „sine“ (socialul). Instinctual, ne este
teamă de moarte şi de morţi, însă prin socializare suntem învăţaţi să
practicăm anumite rituri religioase menite să regleze acea stare primordială
de teamă.
102