Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Tăierea porcului presupune două mari categorii de activităţi
aşa-zis tehnice: înjunghiatul („înţepatul“, în terminologia
locală) şi tranşatul. Nu orice tăietor le realizează pe amândouă.
Din punctul de vedere al celui care taie porcul mai
apare o distincţie esenţială: a tăia pentru sine – a tăia pentru
alţii.Unii taie pentru alţii, dar nu şi pentru sine. Combinaţia
acestor două opoziţii va desemna profilurile multiple ale
tăietorilor de porci din Feiurdeni. Pentru că nu orice bărbat
este şi un tăietor de porci. Dacă am realiza o ierarhizare a
tăietorilor de porci, în vârful ierarhiei s-ar afla „măcelarul“,
singurul dintre tăietori care este desemnat cu acest nume şi
care efectuează toate cele patru operaţii descrise mai sus;
pe treapta imediat inferioară este tăietorul „pe seama noastră“
– care desemnează bărbatul care nu taie pentru alţii dar
care pentru sine efectuează şi înjunghiatul şi tranşatul. Mai
jos s-ar afla tăietorul, să-i spunem noi, care doar tranşază
pentru sine. Şi, în sfârşit, o mare masă de bărbaţi care nici
nu înjunghie, nici nu tranşează, nici pentru sine şi cu atât
mai puţin pentru alţii. Această categorie de gospodari constituie
de regulă clientela măcelarilor.
Tabelul nr. 1
Profilul tăietorului de porci
Măcelar
Tăietor
„pe sama
noastră“
Tăietor
Restul
bărbaţilor
Înjunghiat + + – –
Tranşat + + + –
Pentru sine + + + –
Pentru alţii + – – –
În faţa profilurilor multiple ale tăietorului de porci trebuie să
ne întrebăm: ce calităţi recunoscute social are măcelarul? Şi
de ce majoritatea bărbaţilor nu taie porci?
93