Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

început imediat după revoluţie. La început au plecat câţiva
pionieri pe perioade determinate de timp. Banii câştigaţi în
străinătate îi trimiteau în ţară celor care doreau să plece
la rândul lor, creându-se astfel reţele de migraţie bazate la
început pe rudenie şi ulterior pe vecinătate sau relaţii de
prietenie. Fenomenul nu s-a generalizat însă prea repede,
deoarece plecarea în străinătate era destul de costisitoare.
O dată cu ridicarea vizelor, migraţia a căpătat o mare amploare
mai ales în rândurile tinerilor.
Banii câştigaţi în străinătate au fost investiţi mai ales în
case. Cum mulţi dintre migranţi munceau la negru, construcţia
unei case era cea mai sigură modalitate de a economisi
banii adunaţi. Unii dintre migranţi s-au întors şi au
construit personal casele, alţii doar au trimis bani rudelor
din ţară care au construit case pentru ei. Aceste construcţii
difereau în mod evident de stilul arhitectural local. Cum majoritatea
celor care plecau lucrau în construcţii, au importat
modelele din ţările în care lucrau. Casele au fost construite
de regulă în vatra satului, pe vechiul loc, fapt ce a dus fie
la vânzarea, fie la demolarea vechii case construite în stil
tradiţional. Proiectantul sau arhitectul aveau mai degrabă un
rol birocratic de furnizare a autorizaţiilor sau a unui plan mai
detaliat al casei, proprietarul fiind cel care stabilea modelul
şi dimensiunile casei. Mai mult, deschiderea către lume a
unor comunităţi, cândva izolate, a permis un fenomen cât se
poate de evident de aculturaţie. Nu au fost importate doar
stiluri de construcţie, ci şi stiluri de viaţă, comportamente,
atitudini. Fenomenul migraţiei şi al construirii caselor impunătoare
de către cei care au plecat este întâlnit şi în Budeşti
şi în Petrova, casele mari constituind bineînţeles un indicator
de status economic prin afişarea ostentativă a bogăţiei atât
în ceea ce priveşte construcţiile, cât şi maşinile, îmbrăcămintea
şi obiceiurile.
Fenomenul migraţiei şi efectele pe care le produce asupra
comunităţilor rurale din România este studiat şi de Remus
Anghel (2008). Acesta descrie, pe baza observaţiilor
proprii, efectele migraţiei forţei de muncă în oraşul Borşa.
170