Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

„una cuprinzând viaţa publică, iar cealaltă viaţa de familie.
Aceste două sfere se întrepătrund: unele ceremoniale din
viaţa de familie presupun participarea întregii colectivităţi,
datorită caracterului restrâns al colectivităţilor; cele instituite
la nivelul colectivităţii implică, aproape întotdeauna,
participarea tuturor familiilor şi membrilor lor. Ceremonialele
legate de viaţa individului, aflate până acum aproape în
exclusivitate în grija societăţii, încep treptat să fie transferate,
practicate şi dezvoltate în cadrul familiei, reproducând
la scară redusă forme ceremoniale colective pe care le reduceau
sau le amplificau în funcţie de noile condiţii. În sfera
vieţii de familie, ceremonialul devine un cadru normat de
comportament etico-estetic, se constituie într-o modalitate
de iniţiere şi pregătire a individului pentru a se integra cu
succes în viaţa cotidiană a familiei şi a colectivităţii căreia îi
aparţine“ 237 .
Norbert Élias subliniază, în lucrarea La societé de cour,
că se pot suprapune diferitele niveluri ale ritualismului, care
de mai multe ori se completează decât se contrazic. Élias
consideră ceremonialurile o instanţă de control social care a
evoluat sub incidenţa „civilizaţiei moravurilor“ 238 , de la individ
la instituţii, de la „ritualurile integrate“ 239 , ca politeţea, la
demonstraţiile solemne ale statului.
O dată cu primele războaie apar şi ceremonialele grefate
pe evenimente legate de acestea: la începerea războiului,
primirea solilor, triumful militar sau încheierea păcii. Prin
fastuozitatea lor, aceste manifestări aveau un rol funcţional,
acela de a consfinţi public drepturile învingătorului şi consecinţele
ce decurg din tratatele încheiate pentru învinşi. Prin
expresivitate, caracterul spectacular şi accentul pus pe dimensiunea
estetica, ceremoniile măreau forţa de a influenţa
şi impresiona conştiinţa indivizilor. Paralel, apare ceremonialul
diplomatic şi militar.
Civilizaţia lumii antice generează ceremonialul public al
vieţii de cetate, care va fi extins la nivelul vieţii statale. Rolul
237. Ibidem, p. 14.
238. Apud Pascal Lardellier, op. cit., p. 43.
239. Idem.
254