Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

ituale, inversează sau parodiază realitatea profană în mituri
şi poveşti, la fel genurile specifice divertismentului din
societăţile industriale, teatrul, poezia, romanul, baletul, filmul,
sportul, muzica rock, arta, pop-art-ul etc. se joacă cu
factorii componenţi ai culturii, construind uneori combinaţii
neaşteptate, groteşti, improbabile, surprinzătoare, şocante,
experimentale“ 268 , afirmă Turner.
Liminalitatea şi liminoidul coexistă în societatea actuală,
având în comun caracterul contestatar şi subjonctiv, dar
există şi caracteristici care le disociază 269 :
– liminalitatea: apare în societăţile non-moderne; este
ciclică, legată de caracterul ritual precis; este integrată
în procese sociale globale (deci obligatorie); are un caracter
„inversiv“, contestând momentan structura existentă;
se întemeiază pe reprezentări colective.
– liminoidul: este specific societăţii actuale; este continuu,
în cadrul său fiind generate numeroase forme de
creaţie artistică individuală; se bazează pe manifestări
fragmentate şi marginale, legate de iniţiative individuale,
opţionale şi adesea experimentale; are un caracter
„revoluţionar“, care poate fi subversiv şi distrugător
pentru ordinea socială; se bazează pe reprezentări individuale.
Ceremonial şi schimbare
Unul dintre principiile fundamentale şi de natură universală
ale riturilor este repetivitatea. „Ocurenţa unui rit e destinată
să se repete de fiecare dată când reapar circumstanţele care
o comandă“, opinează Pierre Smith, în timp ce, pentru Erving
Goffman, între o mare ceremonie ritualică şi micro-riturile
personale există o diferenţă de scară, dar nici o diferenţă
de natură, deoarece, „oricare ar fi forma sa, ritul serveşte
la confirmarea ordinii sociale şi la conformarea indivizilor la
268. Ibidem, p. 18.
269. Idem.
264