Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

compun un întreg, ceea ce ne apropie în limba română de
conceptul de „rânduială“, despre care Constantin Noica afirmă
că s-a format pe linia termenilor „rost“, „rostire“, derivate
din latinescul „rostum“ care iniţial a fost preluat în limba
română ca rost, în sensul de gură, care „a sfârşit prin a însemna
deopotrivă deschizătură“ 213 . Iniţial un termen concret
care desemna în limba populară şi rostul de la războiul de
ţesut (deschizătura prin care se trece suveica), cuvântul a
căpătat multiple conotaţii denumind în vorbirea uzuală orice
spaţiu privit ca deschizătură: „spaţiul îngust dintre cărămizile
unui zid, dintre ulucii unui gard, dintre scândurile unei
duşumele, dintre ţiglele unui acoperiş, dintre piesele ce trebuiesc
sudate etc., acesta a evoluat spre sensul speculativ
de rânduială, înţeleasă ca ordine a lumii“ 214 . „Ţesătura a fost
întotdeauna un model pentru structură şi ordine («ţesătura
lumii»), după cum zimţii unui fierăstrău şi aşezarea pe rânduri
a cărămizilor şi ţiglelor de pe acoperiş sau a gardurilor
dau o imagine a ordinii“ 215 . Acest din urmă termen a dat
naştere unei familii lexicale bogate care semnifică: ordinea
în şirul numeric (rând), executarea unor operaţii care pun
lucrurile în rostul lor (a rândui sau orândui) pentru a căpăta
sens (sau rânduială), dar şi accepţiunea de destin (orândă).
Spre deosebire de Noica, în Aventurile unor cuvinte româneşti,
Marius Sala afirmă că „în româna din perioada numită
modernă, rost s-a restrâns la sensul arhaic de «pronunţare,
vorbire»; la Ispirescu găsim: «Această împărăteasă cu rostul
ei blajin, cu purtarea cea cumpătată, se făcu de o iubiră
până şi cumnatele ei»“ şi, prin asociere, de aici derivă sensul
figurat de „regulă, rânduială, căpătăi“ 216 .
În opinia lui Marius Sala, „sensul de «spaţiu, deschizătură»
(la războiul de ţesut sau între două clădiri) este metaforic;
apare şi la gură «deschizătură a unui obiect prin care
iese sau intră ceva»“ 217 . Noica a preferat termenul „des-
213. Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 23.
214. ibidem, pp. 25 – 26.
215. ibidem, p. 27.
216. Marius Sala, Aventurile unor cuvinte româneşti, vol. II, 2006,
p. 197.
217. ibidem, pp. 197 – 198.
247