Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

„reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât
comuniunea (vechiul statut), cât şi desprinderea (integrarea
în noua funcţie)“ 288 . Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în mediul
liceal sau universitar, unde au loc ceremonii de intrare
(examene, sărbători de începere a anului academic, baluri
ale bobocilor) sau de desprindere (festivităţi şi baluri de absolvire).
Toate aceste ceremonii presupun respectarea unor
gesturi şi comportamente colective, exercitate într-un anumit
cadru – spaţial şi spiritual – alcătuind un cod simbolic, cu
un conţinut psihologic sublimat. Acestea afirmă coeziunea
de grup şi includ, în mod tacit, o direcţie îndreptată împotriva
anomiei.
Ceremonial şi lifestyle
Utilizat frecvent în ştiinţele sociale, conceptul de stil de viaţă
(engl. lifestyle) a fost supus unor tendinţe permanente de
extindere a conţinutului, termenul dobândind o multitudine
de valenţe care nu fac altceva decât să îi confere o anumită
ambiguitate. Utilizarea ca sinonim pentru concepte înrudite
(subcultură/cultură, mod de viaţă, status grup, clasă socială)
cu care uneori stilul de viaţă este confundat, contribuie
la relativa sa neclaritate. Noţiunea de stil de viaţă se referă
la aspectul subiectiv al modului de viaţă 289 , ceea ce face ca
pe lângă concepte, precum modul de viaţă şi cu atât mai
mult nivelul de viaţă, acesta să fie mai greu de operaţionalizat
prin indicatori obiectivi, mai greu de sesizat şi măsurat
empiric.
Conceptul a fost introdus în sociologia modernă de către
Max Weber, care l-a folosit în lucrările de sociologia religiei,
chiar şi în cazul societăţilor tradiţionale. Potrivit lui Weber, situaţia
de status a unui individ se referă la evaluările pe care
ceilalţi le fac în ceea ce-l priveşte sau în ce priveşte poziţia
288. Mihai Coman, Introducere în antropologia culturală: mitul şi
ritul, p. 174.
289. Andrei Roth, Modernitate şi modernizare, Editura Polirom, Iaşi,
2002, p. 127.
269