Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

este de obicei non-alergic (neatopic) şi are o evoluţie nefavorabilă.
Cauzele astmului bronşic, deşi nu se cunosc în
totalitate, sunt favorizate de stilul de viaţă contemporan, în
care o pondere aparte o au fumatul şi poluarea atmosferică
(P. Leru, 2002: 10). Mortalitatea în astmul bronşic este, de
asemenea, în creştere. În SUA, în 1986, s-a înregistrat un
număr de 1,6 decese la 100 000 de locuitori (faţă de 0,8 în
anul 1977) iar în Franţa, în anul 1990, s-au raportat 4 decese
la 100 000 de locuitori (P. Leru, 2002: 11).
În aceste condiţii, credem că o afecţiune a cărei incidenţă
este în creştere şi ale cărei cauze sunt puţin cunoscute, în
care calitatea vieţii bolnavilor este mult afectată de dificultăţile
respiratorii şi de imposibilitatea de a controla mediul ambiant,
mai ales în zonele urbane supraaglomerate, devine un
obiect de cercetare important pentru antropologul medical.
Din punct de vedere clinic, diagnosticul de astm este sugerat
de prezenţa simptomelor astmatice: dispneea, tusea,
wheezing-ul (respiraţie şuierătoare), senzaţia de constricţie
toracică. Aceste simptome sunt relativ nespecifice. Anumite
caracteristici pot sugera astmul mai degrabă decât alte
boli: variabilitatea (în cursul aceleiaşi zile sau de la o zi la
alta sau de la un sezon la altul) şi/sau intermitenţa (normal
între manifestări); agravare nocturnă sau dimineaţa devreme;
apariţia după factori declanşatori specifici (alergene,
antiinflamatorii nesteroidiene) sau nespecifici (fum, mirosuri
puternice, aer rece, efort fizic, beta-blocante sistemice sau
locale); ameliorare sau dispariţie după tratament antiastmatic;
istoric personal sau familial de astm sau alte boli atopice:
rinită alergică, dermatită atopică (GAMA, 2008: 11).
Identificarea şi reducerea factorilor de risc 412
Din punctul de vedere al biomedicinei contemporane, se arată
că: „Reducerea factorilor de risc şi identificarea acestora
412. Vezi GAMA, cap.4.2, 2008, p. 35.
371