Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

17.
TEATRUL DIN SUFRAGERIE
Jean-Lorin Sterian
scriitor, regizor, scenarist
Pe 18 decembrie 2008, începând cu ora 19.40, în faţa unui
bloc din proximitatea parcului Cişmigiu se strânge un grup
de oameni. Pe măsură ce adunarea creşte, devine destul de
clar că, deşi marea majoritate nu se cunosc între ei, se află
acolo din acelaşi motiv. La ora 19.50, la intrarea blocului
apare o persoană care, în schimbul unui obiect pe care îl au
cu toţii asupra lor, îi ştampilează, le oferă o chitanţă, după
care le dă indicaţiile de care au nevoie pentru a ajunge în
locul unde au fost invitaţi: trebuie să ia liftul până la ultimul
nivel, să urce un etaj pe scări şi să intre fără să bată
în apartamentul a cărui uşă e marcată cu un cap de leu din
carton. Se urcă pe rând, în grupuri de trei-patru oameni. În
apartament se află două şiruri de perne şi salteluţe pe care
sunt invitaţi să se aşeze. În faţa lor se află uşi franţuzeşti,
cu vitralii în loc de geamuri, prin care pătrunde o lumină
plăcută, în tonuri de albastru şi auriu, la fel ca şi tapetul de
pe peretele opus. Deasupra uşilor se află o firmă luminoasă
cu numele locului. Dintr-un sistem audio se revarsă muzică.
Este aceeaşi piesă, în mai multe stiluri şi interpretări. După
ce se verifică pe o listă dacă toţi cei invitaţi sunt prezenţi,
uşile se deschid şi din spatele lor apare amfitrionul. Acesta
se aşază pe un scaun în faţa audienţei şi susţine un scurt
discurs. După ce termină, se aşază printre vizitatori, iar în
locul lui vin pe rând din public alţi oameni care performează.
Spre final, amfitrionul deschide geanta în care se află
depozitate obiectele. Le prezintă, iar cei care le-au adus
335