Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

fost violenţat pâna acum. Înţelegi? Deci nu percep.. nu ştiu..
când vezi o bătaie, oarecum, te pui în locul unuia dintre ei. Sau
a celor doi. Dar eu dacă mă bate unu nu consider violenţă. Sau
dacă îl bat pe unu.(Fabian)
Durerea din sport, cu excepţia momentului în care avem
de-a face cu o accidentare, nu este invalidantă şi nu întrerupe
experienţa cotidianului, făcând corpul să apară în prim
plan într-o manieră disfuncţională, după cum observa Drew
Leder 142 în cazul bolii. Cu timpul, ea duce la o cunoaştere
mai bună a corpului, a limitelor acestuia şi deci şi la o creştere
a conştiinţei corporale, fapt semnalat şi de Wacquant
în cazul boxului. Sociologul francez a observat că antrenamentele
„constituie o explorare zilnică a teritoriului corporal.
Prin nenumăratele repetări ale aceloraşi mişcări, (boxerul)
învaţă să comunice cu diferitele părţi ale corpului său şi să
le monitorizeze, încercând să crească puterile lor motrice şi
senzoriale, să crească toleranţa lor la efort şi la durere şi să
le coordoneze din ce în ce mai eficient“ 143 .
Cu toate că putem considera violenţa ca element central
în sporturile de luptă, înţeleasă ca intenţie sau mai degrabă
posibilitate de a vătăma şi de a accidenta, reversul medaliei
este cel puţin la fel de important. După cum remarca Loic
Wacquant, în box, totul se învârte în jurul unui paradox:
luptătorilor li se cere, prin însăşi practicarea sportului, să
erodeze sau chiar să distrugă ceea ce sunt învăţaţi să preţuiască
mai presus de orice: corpul 144 . Problema este însă
că nu sunt nevoiţi să distrugă doar corpul celorlalţi, corpul
adversarilor, ci şi propriul lor corp. Pentru a-i putea supune
pe alţii tratamentului „violent“ pe care sporturile de luptă îi
învaţă, practicanţii trebuie să îşi supună constant propriul
lor corp aceluiaşi tratament. Nu poţi să te baţi fără a şti
ce înseamnă durerea, cum îţi reacţionează corpul atunci
când eşti lovit şi, mai ales, cât de mult poţi duce. Nu te poţi
142. Drew Leder, The absent body, University of Chicago Press, Chicago,
1990.
143. Loic Wacquant, „The Pugilistic Point of View: How Boxers Think
and Feel about Their Trade“, Theory and Society, 24, 4, 1995 p. 511.
144. Ibidem, p. 522.
158