Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

de uşurare: „Ce bine că m-ai sunat, credeam că nu o să mă
inviţi niciodată”. Începând cu cea de-a doua reprezentaţie,
sloganul teatrului a devenit „Poate vei fi invitat!” prezent
pe toate fly-erele care anunţau spectacolele. De asemenea,
din principiu, la fiecare reprezentaţie erau refuzate câteva
persoane care doreau să participe, motivându-se că „nu mai
sunt locuri”, chiar dacă mai erau. Pentru Mircea Nicolae „toţi
cei care au participat la vreo expoziţie la mine acasă au fost
în vizită. Nu cred că galeria mea a fost în mod real un spaţiu
public. Ceea ce mă interesa să dau era o parte din intimitatea
mea, ca o reacţie la ambianţa seacă şi rece a galeriilor
din oraş. In fiecare lună, la o anumita oră, un grup mai
mare sau mai mic îmi invada, cu acordul meu, intimitatea.
Era un ritual care mă interesa intr-o masură extraordinară.
Nu am comunicat public adresa galeriei tocmai din acest
motiv.“ 386
Teatrul ambiental
Conform lui William O. Beeman (1993, p. 381), manifestările
teatrale pot fi discutate în termenii a patru variabile:
– în funcţie de suportul pe care se bazează reprezentaţia;
– muzică/text/dance (teatru MTD), teatru-dans,
teatru-textual;
– în funcţie de tipul performerilor: actori umani, măşti,
obiecte animate (păpuşi), forme mixate;
– în funcţie de conţinut: scris, improvizat sau mixat;
– în funcţie de gradul de familiaritate al audienţei cu
materialul prezentat: audienţa ca participant, audienţă
ca martor, audienţă ca evaluator.
Home Alone şi, în general piesele jucate la lorgean theatre,
pot fi caracterizate ca fiind MTD, actori umani mixaţi
cu obiecte animate, cu text scris şi audienţă participativă.
Am accentuat „obiecte animate” pentru că, începând de la
386. Interviu cu Mircea Nicolae (Galeria 29, februarie 2010).
343