Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

profund social al ritualului de înmormântare, prin care societatea
nu face altceva decât să se celebreze pe sine.
Eliade vede o importantă legătură între structurile mitice
şi rituri, argumentând că ritul nu e altceva decât o mise-enscene
a concepţiilor despre universul sacru al unei culturi
date, structurate în cadrul unor complexuri simbolice: miturile
şi mitologiile. Această teatralizare a miturilor reprezintă,
în concepţia lui Eliade, o „imitare“ a comportamentelor
personajelor sacre, cum ar fi zei, eroi mitici şi alţii. Tot el
susţine faptul că riturile nu reprezintă „o comemorare a evenimentelor
mitice, ci (…) reiterarea lor“ 81 , reiterare ce are ca
scop reconstituirea evenimentelor mitice ancestrale sacre, în
vederea menţinerii sentimentului identitar al comunităţilor.
Demitizarea şi desacralizarea cauzate de secularizare au
fost înlocuite de o resacralizare şi remitizare a valorilor şi
credinţelor, întrupând vechile structuri mitice în noi forme
de desfăşurare, adaptate la era modernă şi post-modernă.
Având în vedere opinia fenomenoligică asupra subiectului,
vom considera destul de relevantă studierea acestor structuri
mitice tradiţionale în vederea înţelegerii celor prezente,
în care încercăm să găsim noi sensuri necesităţilor noastre
spirituale în noile mituri şi mitologii: mass-media, artă, cultură
ş.a.
„Vorba lu’ Ada Milea: Mai dă, Doamne, câte un război,
să mai moară dintre noi...“ 82
În comunicarea de faţă, am dorit să surprindem maniera în
care se segmentează piaţa funerară clujeană în funcţie de
trei criterii majore: 1). în funcţie de confesiunea religioasă:
fiecare dintre acestea prezintă un canon, respectat în mai
mică sau mai mare măsură de indivizii ce aparţin de o religie
anume. Astfel, din acest punct de vedere, se poate presupune
că firmele de pompe funebre pot dobândi un profit
81. Ibidem, p. 19.
82. Extras dintr-un interviu luat unui patron de firme clujene de
pompe funebre.
104