Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Imagine 11. Exemplu depozitare
În această logică, curtea şi spaţiul din faţa casei sunt considerate
drept scenă de perfomare a vânzării. Decorul este
ales cu atenţie, lăzile aşezate una peste alta de-al lungul
pereţilor casei sugerează trecătorilor, potenţiali clienţi, că în
acea gospodărie se găsesc mere de vânzare şi, ca să fie şi
mai convingători, localnicii afişează explicit pe garduri anunţuri
publicitare. În acest fel gardurile şi porţile devin, din
obiecte menite să delimiteze spaţiul public de cel privat, instrumente
de afişaj publicitar şi obiecte de decor menite să
transmită un anumit mesaj privitorului. Mai mult, aşa cum
evidenţiază şi Paul H. Stahl, „poarta e văzută de toţi trecătorii;
ea seamănă într-un fel cu firma unei prăvălii sau cu
emblema unui meseriaş care atrag atenţia şi în acelaşi timp
te informează cine locuieşte acolo“ 118 .
Un alt aspect interesant în marketizarea produselor este
transformarea spaţiului public din faţa curţii în spaţiul privat
în care localnicii îşi etalează produsele la fel ca la taraba din
piaţă şi transformarea spaţiului privat din curte şi beci în
spaţiu public, deschis pentru potenţialii clienţi. Curtea, spaţiul
din faţa ei şi beciul devin spaţii economice în care modul
de aranjare a decorului este strâns legat de perfomarea
vânzării şi marketizarea produselor. Merele şi ţuica de mere
sunt etalate în aceste spaţii ca într-o vitrină, aşezarea lor
păstrează ordinea culorii, a calităţii şi a preţului.
118. P H Stahl, Case şi acareturi din Mărginimea Sibiului, Paideia,
Bucureşti, 2005, p. 74.
130