Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

de a jongla cu factorii existenţei“ 262 . Liminalitatea atestă,
prin analogie cu sensul său originar, ideea de prag, de zonă
tranzitorie, de spaţiu ambivalent, interstiţial, un non-loc, cu
un înăuntru şi un în afară extrem de relative, un nici-nici, un
interval ambiguu. Preluând dihotomia de la Victor W. Turner,
Bauman consideră că liminalitatea devine funcţională doar
într-o societate bine structurată, ori de câte ori un individ
(sau un grup) trece sau este mutat dintr-o structură în alta,
de fapt dintr-o structură într-o antistructură. Dacă societas
se caracterizează prin eterogenitate, inegalitate, diferenţierea
statutelor sau sistem nominal, communitas e marcată
de omogenitate, egalitate, absenţa statutelor, anonimat:
„cu alte cuvinte, communitas topeşte ceea ce societas încearcă
din greu să toarne în forme şi să forjeze. Sau societas
modelează şi solidifică tot ceea ce în communitas este lichid
şi fără formă“ 263 .
Unii teoreticieni explică dezordinea caracteristică limenului
prin „teoria devianţei“. Din punct de vedere sociologic,
aceasta reprezintă orice act, conduită sau manifestare care
violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale
unui grup social particular. Definită ca „un tip de comportament,
care se opune celui convenţional sau conformist,
devianţa cuprinde, pe lângă latura sa negativă care se referă
la încălcări ale legii (infracţiuni ori delicte) sau abateri de
la regulile de convieţuire, şi o dimensiune pozitivă – echivalentă
cu schimbarea socială –, manifestată atunci când
acţiunile de viaţă colectivă (specifice societăţii, grupului, organizaţiilor,
instituţiilor, grupurilor culturale sau subculturale)
pun sub semnul întrebării fundamentele ordinii sociale
stabilite, permiţând afirmarea a noi tendinţe de organizare
socială, inovarea a noi mijloace de realizare a scopurilor
sociale, postularea unor câmpuri normative cu caracter
alternativ“ 264 . În acest sens, potrivit Dicţionarului de sociolo-
262. Victor Turner, „Between and Betwixt: The Liminal Period in
Rites of passage „, in Stephen Glazier (coord), Anthropology of Religion:
A Handbook, Greenwood Press, Westport, 1987, p. 15.
263. Zygmund Bauman, Etica postmodernă, Editura Amarcord,
Timişoara, 2000, p. 129.
264. Dicţionar de sociologie, http://www.scribd.com/doc/8561335/
262