Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

in Italia, 54% aveau studii medii, iar 9% absolviseră o formă
de învăţământ superior. Aproximativ o treime (30%)
dintre persoanele cu studii superioare angajate în Italia lucrau
în menaj, construcţii, îngrijirea bătrânilor sau agricultură
(MMT-ASG, 2007 16 ). Deşi este posibil ca în unele dintre
aceste situaţii migraţia să fi fost însoţită de un transfer egal
de competenţe, cum ar putea fi cazul unor persoane angajate
ca ingineri în construcţii sau agricultură, domeniile
enumerate sunt specifice sectorului secundar, iar prezenţa
forţei de muncă supracalificate la acest nivel devine o formă
de „brain waste“ (Pastore şi Piperno, 2006).
Migraţie şi mobilitate socială
În raportul dintre imigranţi şi piaţa forţei de muncă există
trei tipuri de adaptare (Flug şi Kasir-Kaliner apud Markovik
şi Manderson, 2000: 130):
– adaptarea imigranţilor la cererea de forţă de muncă din
ţara de destinaţie prin schimbarea ocupaţiei;
– adaptarea economiei la oferta de muncă, structura
ocu paţională şi abilităţile profesionale specifice populaţiei
de imigranţi;
– o combinaţie între cele de mai sus.
Cazurile selectate pentru această lucrare se află în prima
situaţie iar cererea de forţă de muncă din statele de destinaţie
înseamnă adesea asumarea unei poziţii în sectorul
secundar, definit în literatura migraţiei ca 3D: „dirty, demanding
and dangerous“ 17 (Stalker, 2001, 23).
Însăşi alăturarea cuvintelor supra şi calificat sugerează
o inconsistenţă şi ideea de mobilitate ocupaţională descendentă.
Vom încerca să arătăm în cele ce urmează că, în
anumite condiţii, migranţii supracalificaţi nu se resemnează
cu o ocupaţie inferioară pregătirii, ci caută modalităţi de reconstruire
a poziţiei sociale care să diminueze inconsistenţa.
16. MMT-ASG, noiembrie-decembrie 2007, N=1.066.
17. Murdar, solicitant şi periculos.
21