Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

preşedintele unui consorţiu de firme edilitare. Acum are o
asociaţie, un ziar dedicat românilor din Torino, o firmă de
traduceri şi lucrează pentru acest consorţiu, asigurând documentaţia
necesară firmelor italiene pentru participarea la
licitaţiile din România.
Deci am venit şi am lucrat ca... Nici nu ştiu cum să mă numesc,
că nu pot să spun că am fost îngrijitor domestic sau asistent
familial. Le-am făcut un pic pe toate, dar am fost extraordinar
de norocoasă. Ca să vă daţi seama în ce gen de... Sau cât de
tare ne-am lipit unii de alţii. Bătrâna respectivă care avea 85 de
ani a acceptat să-şi pună Internet pentru că mie, primul lucru
care mi-a lipsit aicea a fost internetul. Eu care eram bombardată
din toate părţile. Am venit în condiţii de clandestinitate
şi, deşi ea mă împingea afară în fiecare dimineaţă, „du-te şi
te plimbă liniştită“. Deci, contrar a tot ceea ce se întâmplă cu
compatrioatele mele, care fac munca asta şi care se plâng de
faptul că sunt închise foarte mult timp, eu am avut foarte mare
noroc. Deci m-am împăcat super bine, am avut imediat acces
la informaţii, ceea ce îmi doream tare mult. Bineînţeles că nu
m-a lăsat inima să mă întorc după trei luni (Otilia, reporter TV/
asistentă familială).
Iată şi cazul Adei, învăţătoare, absolventă a unei facultăţi
de psihologie – pedagogie din Braşov. În 2001, când a plecat
prima oară în străinătate, era studentă în anul doi şi muncea
de şapte ani ca învăţătoare. În Italia a lucrat patru ani
în menaj, ca asistentă familială şi baby-sitter. După această
primă perioadă, s-a întors în ţară, unde, cu toate că şi-a
găsit fără probleme un post de educatoare, continuându-şi
în acelaşi timp studiile cu un master de consiliere psihologică
şi educaţională, nu s-a putut adapta din nou condiţiilor
materiale modeste. Salariul era de 150 de euro şi curând a
decis să îşi reia activitatea în Italia. Plecând pentru a doua
oară, nu s-a întors la slujba de menajeră, ci ca administrator
de date la un spital public. Această tranziţie de la o muncă
în sectorul secundar la o activitate de birou a fost posibilă
datorită sprijinului unei familii pentru care lucrase. Acestei
familii i s-a părut nepotrivit ca Ada, recent absolventă a unei
27