Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

lucrare ne-ar da peste cap concepţia domestică şi arhitecturală,
dacă ne-ar muta pereţii pentru a prezenta spaţiul într-o
altă dimensiune? Arta produce spaţii noi, dimensiuni noi.
Ar expune traiul zilnic pentru a putea scăpa din acesta. O
descătuşare din habitat este astfel necesitată pentru crearea
unui domus artistica.“ 403 (Bertrand, 2008, p. 30)
Teatrul obiectelor se deosebeşte radical de acestea prin
motivaţia sa comunitar-umanistă, lipsită de implicaţii financiare.
Ceea ce poate aduce acest tip de teatru poate fi o
re-vrăjire a spaţiului domestic, care devine locul unor evenimente
cu caracter liminoid, în care oameni străini sau care
se cunosc foarte puţin, cum ar fi locuitorii unui bloc, pot
deveni o communitas, cu potenţial de comunitate. Într-o
lume în care totul este deja cunoscut, consumat şi interpretat,
casa, locul celor mai banale acţiuni la modul indicativ
poate deveni un spaţiu al subjonctivului. „Ceea ce caracterizeaza
societăţile tradiţionale, scrie Mircea Eliade – este
opoziţia subînţeleasă dintre teritoriul pe care îl locuiesc şi
spaţiul necunoscut şi nederminat care îi înconjoară“ (Eliade
apud Oişteanu, 1997, p. 159) poziţie care în societatea
modernă s-a tranformat în cea dintre spaţiul privat şi cel
public. La rândul ei casa este „un punct nodal pentru o serie
de polarităţi: plecare-sosire, familie-comunitate, spaţiu-loc,
interior-exterior, domestic-social, muncă-timp liber, feminin-masculin,
being-becoming, niciuna dintre aceste categorii
nefiind strict determinate”. (Short, 1999). Prin teatrul
obiectelor, nedeterminarea este întărită, being-ul tinde spre
becoming, iar spaţiul privat este re-fermecat prin mijloace
specifice genului dramatic, dar şi ale proceselor magice,
cu care împărtăşeşte faptul că presupune un ansamblu de
tehnici care se cer respectate cu stricteţe (rituri) pentru o
403. „A flat is a separate place. It belongs to us. And if this living
space, as a result of works of art in its spaces, were to lose all its ordinary
characteristics? If the work overturned our domestic and architectural
conception, if they pushed back our walls in order to present the
space within another dimension? It produces new spaces, new dimensions.
It would flaunt daily life in order to be able to break awy from daily
life. An emancipation from habitat is thus needed to create a domus
artistica.“
356