Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

oboseală, de sensibilitate şi fragilitate, este folosită pentru a
lupta contra bolii sau, dimpotrivă, pentru a lupta mai degrabă
pentru întărirea propriului organism şi pentru depăşirea
limitelor impuse de noua stare existenţială.
Aspecte epidemiologice şi clinice ale astmului bronşic –
motivaţia cercetării
Din punct de vedere epidemiologic 411 , astmul bronşic reprezintă
o afecţiune cu o prevalenţă cuprinsă, în ţările occidentale,
între 6-12% la copii şi 6-8% la adulţi. Se înregistrează
variaţii mari în funcţie de caracteristicile populaţiei: vârstă,
sex, etnie, naţionalitate, status social, mediu de viaţă etc.
În România, studii recente, deşi puţine la număr, indică o
prevalenţă între 5-7% (P. Leru, 2002: 9). Astmul este, de
asemenea, o boală cu incidenţă în creştere, alarmantă în
toată lumea, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs
de dezvoltare (ibid., p. 10). Aproximativ 2/3 din pacienţii cu
astm au avut prima criză înaintea vârstei de 20 de ani. Al
doilea vârf al debutului se înregistrează în jurul vârstei de
50 de ani (astmul cu debut tardiv). Astmul cu debut tardiv
411. Astmul afectează în toată lumea aproximativ 300 de milioane
de persoane. Prevalenţa globală este de 1% - 18 %, cu creştere moderată
a valorilor în anumite ţări. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează
că astmul este responsabil în fiecare an de 15 milioane de DALY
pierduţi (ani de viaţă ajustaţi în funcţie de dizabilitate) şi de 250 000 decese.
Mortalitatea nu pare să se coreleze bine cu prevalenţa. În România
nu există studii epidemiologice de anvergură. Din datele de care dispunem,
la copii, prevalenţa a crescut de la 5% la 7% în perioada 1994 –
2001. Unul din 20 de copii de vârstă şcolară poate suferi de astm. România
ar fi ţara cu cea mai mică prevalenţă a astmului infantil din Europa.
Date recente arată că 1 din 3 copii prezintă manifestări alergice, din
care 30-50% vor dezvolta astm bronşic. La adult, dacă diagnosticul se
pune pe baza testelor de provocare bronşică, frecvenţa este de 7,48%,
urcând până la 10,43% atunci când se iau în consideraţie simptomele
sugestive. În comparaţie cu rezultatele studiilor similare din alte ţări, în
România astmul apare ca fiind subdiagnosticat (GAMA, 2008: 2).
370