Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

00.
INTRODUCERE
Prof. dr. Vintilă Mihăilescu
Şeful Departamentului de Sociologie
SNSPA – Bucureşti
Faptul că după doar douăzeci de ani de când antropologia a
putut să se înfiripe oficial şi în ţara noastră aceasta a devenit
„la modă“ şi, mai ales, că o masă critică de tineri doresc
să fie „antropologi“ şi reuşesc să facă proba academică a
competenţelor specifice domeniului nu poate fi decât îmbucurător
şi trebuie consemnat ca atare. Conferinţa Societăţii
de Antropologie Culturală din România (care a împlinit şi ea
douăzeci de ani), desfăşurată anul trecut sub genericul „Noi
culturi. Noi antropologii“, a consfinţit această stare de fapt,
marcând într-un fel actul de maturitate al unei discipline şi
al breslei sale de slujitori pasionaţi.
Volumul de faţă reuneşte o parte dintre comunicările prezentate
cu ocazia acestei conferinţe. Ceea ce surprinde de la
prima vedere – şi ceea ce au toate în comun – este imaginea
de nou, consemnată şi în titlul generic al cărţii. În urmă
cu doar puţin peste zece ani, întrebând aproximativ o sută
de studenţi la sociologie cu ce se ocupă această ştiinţă, cam
care îi sunt – şi pot fi – subiectele de studiu, de-abia dacă
am obţinut vreo cinci mari teme, dominante în epocă. Toate
cele nouăsprezece articole cuprinse în volumul de faţă
explorează practic alt subiect, alt aspect al realităţii şi, mai
ales, aspecte „noi“.
Nu este vorba deci doar despre diversitate, ci mai ales
despre o prospeţime a privirii, curioasă să descopere semnificaţiile
majore ale unor fapte aparent minore şi trecute
(prea) multă vreme cu vederea. De la interacţiunile în
9