Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

ci, dimpotrivă, de cele mai multe ori, cheltuieli din partea
organizatorului. Mircea Nicolae, artistul şi curatorul care şi-a
transformat sufrageria în galerie, organiza o tombolă cu lucrările
expuse 399 , la Muzeul de Artă Modestă de Apartament
al Luizei Alecsandru obiectele aduse de vizitatori erau trase
la sorţi şi redistribuite 400 .
La lorgean theatre obiectele primite au devenit exponatele
unei expoziţii. În mod simbolic, la intrare, spectatorii au
primit o chitanţă pe care scria „contravaloare obiect singurătate“.
Când plăteşte, audienţa are aşteptări de entertainment.
Vrea să-şi recupereze investiţia prin obţinerea de stări, de
emoţii. Această aşteptare, cauzată de suma investită, afectează
starea spectatorului în timpul spectacolului. Între bani
şi entertainement este o relaţie invers proporţională. De obicei,
ne distrăm cel mai bine atunci când nu plătim. Dar la
lorgean theatre spectatorii nu ştiu la ce să se aştepte, o dată
pentru ca nu au nicio experienţă anterioară într-un asemenea
spaţiu şi, în al doilea rând, pentru că nu li se cere bani
399. „Conceptul întregii serii de expoziţii era acela că toate obiectele
expuse erau dăruite publicului printr-o tombolă. Astfel, vernisajul era
de fapt şi durata totală a întregii expoziţii. A primi o parte din expoziţie
era cel mai simplu şi convingător mod de a-i apropia pe cei din public
de lucrări. Era în acelaşi timp o metodă educativă pentru cei mai puţin
interesaţi şi familiarizaţi cu limbajul artei contemporane, un motiv şi un
imbold de a veni la mine acasă, dar şi o parte a unui performance reactualizat
periodic, pentru că distribuţia era în acelaşi timp un ritual şi
o interacţiune foarte precisă şi formală între cei prezenţi“. (Interviu cu
Mircea Nicolae, Galeria 29, 2010).
400. „Tombola îşi propune, dincolo de a fi un eveniment entertaining,
să dea naştere unui circuit al obiectelor ce se opune staticităţii colecţiilor
permanente unui muzeu tipic şi să îi confrunte pe participanţi cu
diverse întrebări legate de ataşamentul/non-ataşamentul de obiectele în
mijlocul cărora trăim. De asemenea, bileţelul purtat în timpul turului, cu
numele obiectului, susţine această idee şi naşte alte chestionări referitoare
la cât ne reprezintă obiectele în mijlocul cărora alegem să trăim,
dacă le ‘’alegem’’ sau ne aleg ele pe noi, câte dintre ele sunt rezultatul
alegerilor noastre imediate şi ne-mediate. Fiecare participant va pleca
cu un obiect pe care nu şi l-a ales, ci l-a câştigat, fie că şi-l doreşte sau
nu, fie că îi place sau nu“. (Interviu cu Luiza Alecsandru, MAMA, 2010).
353