Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Aş putea spune că toate aceste trei tipuri sunt variaţii pe
aceeaşi temă. Fiecare dintre ele aduce un plus sau constituie
o altă faţetă a fenomenului. Deşi fenomenul acesta al ţăranilor
de duminică implică o activitate economică ce se poate
încadra în economia informală, fenomenul studiat de cercetători
ca Liviu Chelcea, Oana Mateescu, Puiu Lăţea 49 , el
nu se referă la aceaşi accepţiune folosită de autorii amintiţi,
care decupează din înţelesurile termenului pe cel referitor
la activităţi secundare generatoare de venit financiar, ci se
rezumă la activităţile de natură agricolă ce aduc bunuri de
consum în plus faţă de venitul obişnuit şi care au un circuit
închis, rezolvând astfel doar o problemă de completare a
unor necesităţi alimentare. Termenul folosit este un joc de
cuvinte ce face referire atât la activitatea în sine – agricolă
–, cât şi la elementul temporal asociat acesteia – duminica,
percepută ca timp al relaxării, al excluderii oricărei activităţi
lucrative de natură să genereze câştiguri, printr-o asociere
de factură antonimică.Ţăraniii consideră că a lucra duminica
este un păcat capital, motiv pentru care rudele ce vin să ajute
sau să lucreze pentru folosul propriu fac acest lucru doar
sâmbăta. Problema devine şi mai interesantă dacă notăm că
pentru ceilalţi, cei cu locuinţe secundare, importanţa duminicii
ca zi de odihnă este complet eludată.
În ceea ce priveşte termenii de urban şi rural, doresc să
spun că ei sunt luaţi în considerare potrivit înţelesului general
din societatea noastră. Ceea ce înseamnă că mă refer la
cea mai simplă definiţie a acestora, utilizată administrativ,
pentru a face distincţia între diferitele tipuri de aşezări. Aşadar,
urban se referă atât la centrele mari, cât şi la oraşele
de mici dimensiuni care au ajuns la această denominaţie
în circumstanţe ce ţineau de natura politică sau socială a
vreunui moment din trecut. Am ales, totodată, să vorbesc
despre construcţia şi deconstrucţia relaţiei urban–rural pentru
că aceasta nu se prezintă ca fiind o relaţie lineară, ci este
49. Liviu Chelcea, Oana Mateescu (coord.) Economia informală în
România: Pieţe, practici sociale şi transformări ale statului după 1989,
Paideia, 2004; Liviu Chelcea, Puiu Lăţea, România profundă în communism,
Nemira, 2000.
77