Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

ezultaţi din noua uniune. Acest caracter instabil provine din
două surse:
– tensiunea între conjugalitate şi legăturile de rudenie cu
familiile de origine, între cuplu şi familia extinsă, între loialitatea
faţă de părinţi şi aspiraţia către emancipare a femeii;
– o repunere în discuţie permanentă a valorii reprezentate
de femeie în funcţie de dinamica conflictuală (cât valorează
virginitatea - cât îi scade valoarea „dacă e începută de la
altul“, cât contează calităţile, munca domestică).
El este o sursă permanentă de evenimenţial, de aceea
kris-ul, forma tradiţională romanes de gestionare a conflictelor,
judecă şi aplanează aceste tensiuni, aducând cel puţin
temporar pacea.
Un lucru e însă sigur, romii (Roma) sunt o comunitate de
oameni căsătoriţi.
La începutul anilor 2000, activităţile lucrative ale acestor
romi au început tot mai mult să graviteze în jurul recuperării
şi comerţului cu metale neferoase, în special aluminiu,
lăsând în plan secund artizanatul de cazane din aramă. Sub
formă de credite piramidale, romii împrumutau bani unii de
la alţii, cumpărând cu ei aluminiu la kilogram de la săteni
(locuitori ai satelor, dar urbani ca activitate profesională, de
fapt foşti sau actuali angajaţi în întreprinderi, depozite care
se dezintegrau mai lent sau mai rapid în absenţa unor programe
de reconversie şi în condiţiile în care statul a tergiversat
voit clarificarea statutului lor). Cu sacul, cu căruţa sau
cu camionul, după posibilităţi, aceştia vindeau altor romi,
care la rândul lor vindeau unor societăţi locale (ne-rome,
în general cu capital străin) şi care, la rândul lor, vindeau
marilor recuperatori multinaţionali. Deşi nu toate familiile
de romi keran love au făcut bani în aceeaşi măsură, această
dinamică a sporit interesul pentru scena principală de consum
şi afişaj a banilor, reprezentată de căsătorie (Haşdeu,
2004). Zestrea fetelor de măritat a început să devină tot mai
consistentă, în timp ce preţul miresei a crescut şi el.
La Averescu mireasa avea zestre: 3 mahmudele le-avea la gât.
După aia a venit unchi-so, şi i-a dat şi el o mahmudea, una de
la bunică-su, şi una de la alt unchi. Apoi la dar au mai aruncat
două bucăţi, una sora lu tat’su, şi una încă nu ştiu cine, deci cu
213