Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Ceasul de la metrou a facilitat investigarea unei dimensi-
uni aparte a percepţiei timpului: raportarea la aşteptare, la
„timpul inutil“. Aşteptarea generează semnale de nervozita-
te care culminează când ceasul se resetează, la 10 minute
de la plecarea ultimului tren. Există mai multe tipuri de ra-
portări la aşteptare, care ţin, presupunem, de valoarea pe
care fiecare o acordă timpului său în acel moment. Astfel,
cei care se află în cea mai mare întarziere tind să privească
ceasul de pe peron mai des decât ceilalţi. Un alt pattern
nonverbal ţine de gesturile de „uşurare“, de eliberarea de
nervozitate în momentul în care luminile metroului se profi-
lează în tunel. În această categorie de gesturi se încadrează
mişcările bruşte ale capului sau oftatul. Călătorii cei mai gră-
biţi se apropie, în general, cel mai mult de linia peronului în
aşteptarea metroului.
Cerşetorii şi controlorii reprezintă două specii extreme
ale excluderii sociale, respectiv ale controlului social coerci-
tiv. Indivizii se regrupează de fiecare dată la apariţia acestor
categorii de indivizi şi caută sa evite contactul cu ei prin
gesturi simbolice, ca de exemplu întoarcerea privirii în altă
direcţie. În categoria „intruşilor“ sunt încadraţi şi cei care
îşi forţează intrarea într-un metrou aglomerat. Confruntaţi
cu această situaţie, călătorii care se află deja în metrou ad-
optă spontan un comportament de echipă în termenii lui
Goffman, generând spontan o normă de grup care defineş-
te gradul acceptabil de aglomerare, cei care o incalcă fiind
sancţionaţi de majoritate. O dată ce reuşesc să intre în me-
trou, outsiderii îi vor sancţiona la rândul lor pe cei care îşi
forţează intrarea după ei, ca şi cum ultimul prag acceptabil
de glomerare a fost atins o dată cu urcarea lor în vagon.
Am remarcat că şi controlorii tind să evite zonele poste-
rioare ale tramvaiului, pe care presupunem că le percep ca
având cel mai mare potenţial de a adăposti comportamente
agresive şi deviante. Alături de vatmani, controlorii sunt sin-
gurii ocupanţi ai tramvaiului care deţin un rol formal în acel
spaţiu, singurii care beneficiază de o autoritate instituită le-
gal. Dacă puterea cu care sunt instituiţi controlorii este una
coercitivă, autoritatea formală a vatmanului aminteşte mai
71