Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

13.
CEREMONIALUL – DIRECŢII ACTUALE
ÎN ANTROPOLOGIA CULTURALĂ
Florica Iuhaş
Universitatea Ecologică din Bucureşti
Despre necesitatea studierii ritului
Dacă Lévi-Strauss proclama, în „Finalul“ lucrării L’homme
nu, apărută în 1972, necesitatea studierii „ritualului în sine
şi pentru sine, pentru a înţelege prin ce anume acesta se
constituie ca obiect distinct al mitologiei“ 188 şi „pentru a-i determina
caracteristicile proprii“ 189 , la o distanţă de numai 23
de ani de acesta, Claude Rivière apreciază în introducerea
operei Les rites profanes, din 1995, că cercetătorul în domeniul
ştiinţelor comunicării trebuie să se convingă de faptul că
ritul, „în calitatea sa de obiect ştiinţific autonom, trebuie să
fie explorat şi din perspectiva altor dimensiuni“ 190 .
Pascal Lardellier subliniază, la rândul său, că înainte de
a fi „un fapt social total, ritul ar putea fi definit ca un obiect
ştiinţific total, în măsura în care aproape toate ştiinţele
umane şi sociale se bazează pe perceperea lui ca obiect de
studiu, producând discursuri specifice şi analize originale,
cu încercările şi metodele proprii“ 191 . Cu toate acestea, din
multitudinea de studii având ca obiect comportamentul ritual,
rezultă nu numai o lipsă de unanimitate în definirea
188. Apud Pierre Smith, „Rit“ în Pierre Bonte, Michel Izard (coord.),
Dicţionar de etnologie şi antropologie, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p.
584.
189. Idem.
190. Claude Rivière, Les rites profanes, PUF, Paris, 1995, p. 10.
191. Pascal Lardellier, Teoria legăturii ritualice: antropologie şi comunicare,
Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, p. 29.
241