Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

eprezentaţiile ulterioare, obiectele aduse la primul spectacol,
ulterior au devenit actori, amfitrionul prezentând poveştile
lor înainte de a i se cere publicului să facă acelaşi
lucru. Prin obiecte s-a creat astfel o istorie continuă a spectacolului,
prezenţa lor legitimând, înlesnind şi fiind agentul
„emancipării” spectatorului. Începând cu prima reprezentaţie,
obiectele au devenit parte esenţială a spectacolului,
aducerea lor de către spectatori fiind o constantă a tuturor
reprezentaţiilor.
Din punctul de vedere al locului de desfăşurare, lorgean
theatre poate fi considerat teatru ambiental în care caracteristicile
fizice ale locului unde se performează sunt folosite
ca parte a performance-ului, iar din perspectiva raportării la
spectacol şi spectatori prezintă asemănări cu para-teatrul
grotowskian. Spre deosebire de reprezentaţiile din spaţiile
tradiţionale, în care lumea exterioară e recreată sau reprezentată
pe scenă, în teatrul ambiental spaţiul contribuie la
sporirea autenticităţii performanţei şi a implicării audienţei.
Un exemplu de teatru ambiental este Squat Theatre din
New York. Peretele din spatele scenei este de fapt o fereastră
uriaşă care dă în strada 33 din Manhattan. Anumite scene
se petrec şi în stradă, confuzând spectatorul. De asemenea,
la Squat Theatre spectacolele reprezentate sunt un amestec
din material brut, situaţii nerepetate cu altele rafinate, lucrate
sau procesate.
Evenimentul teatral este o ţesătură socială de relaţii şi
tranzacţii, pe care Schechner (2009, p. 194) le categorizează
astfel:
– între interpreţi;
– între spectatori;
– între interpreţi şi spectatori;
– între elementele producţiei;
– între elementele producţiei şi interpreţi;
– între elementele producţiei şi spectatori;
– între producţia totală şi spaţiul în care se desfăşoară.
În cazul lorgean theatre, s-a adaugat şi o legatură subsidiară,
care le leagă pe toate celelalte şi anume, relaţia mea
344