Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

primul rând la îndeplinirea riguroasă a obligaţiilor rituale“. 198
Dimensiunea religioasă şi cea ritualică „se contopesc, ambele
referindu-se la legătura dintre om şi divinităţi, şi la confirmarea
acestei legături prin respectarea ordinii impuse de
canonul ceremonial“ 199 .
Émile Durkheim situează riturile şi credinţele în clasa fenomenelor
religioase, primele fiind determinate de acţiune,
iar cele din urmă, de reprezentări. În timp ce riturile ţin
de mişcare, credinţele aparţin gândirii. Obiectul ritului este
credinţa religioasă, care împarte toate lucrurile lumii în două
categorii opuse: sacrul şi profanul, iar opoziţia dintre cele
două concepte este absolută. În viziune durkheimiană, riturile
sunt reguli de conduită urmate de oameni în raporturile
cu sacrul 200 .
„Cadrele de interpretare ale ritualului au variat enorm,
oscilând între considerarea lui ca un loc al nonsensului –
expresie a primitivismului şi iraţionalului – şi ipostazierea
ca loc al suprasensului – manifestare deplin semnificativă a
umanităţii, în dialog cu sacrul sau cu propria esenţă“ 201 , subliniază
Mihai Coman. După opinia lui Marcel Mauss, în funcţie
de disciplinele care l-au adoptat, termenul „rit“ cunoaşte o
multitudine de accepţiuni care deseori nu fac altceva decât
să ambiguizeze şi mai mult conceptul, fie din tendinţa de
a-i păstra dimensiunea sacrală, fie din dorinţa de a-l alătura
tabieturilor rutiniere 202 .
Pascal Lardellier afirmă că „studiile care s-au axat pe cercetarea
riturilor îşi scindează obiectele în două mari categorii,
luând în considerare pe de o parte microriturile specific
goffmaniene şi, pe de altă parte, marile rituri comunitare,
pe care le putem numi durkheimiene 203 “. Gérard Altha-
198. Apud Mihai Coman, Introducere în antropologia culturală: mitul
şi ritul, Polirom, Iaşi, 2008, p. 24.
199. Idem.
200. Şerban Anghelescu, Introducere în problematica generală a
riturilor de trecere, http://inoe.inoe.ro/ianus/Serban%20Anghelescu.
htm, accesat în 10.04.2010.
201. Mihai Coman, op.cit, p. 44.
202. Apud Pascal Lardellier, op. cit. p. 31.
203. Apud Pascal Lardellier, op. Cit, p. 19.
244