Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

provoace un răspuns puternic, chiar dacă o criză economică
majoră a lovit aproape întreaga lume.
Aniversarea a patruzeci de ani de la protestele din 1968
şi a douăzeci de ani de la mişcările ce au declanşat disoluţia
regimurilor comuniste în Europa de Est a reprezentat un
prilej potrivit pentru a ne pune întrebarea: mai există oare,
în aşa-zisa „lume civilizată“, motive să luăm în considerare
posibilitatea izbucnirii unor manifestaţii de asemenea anvergură,
sau am putea, mai degrabă, declara pentru prima
dată în istorie că tineretul este mulţumit de establishment-ul
statului bunăstării?
O astfel de comparaţie diacronică aduce în discuţie, inevitabil,
influenţa pe care o poate avea spaţiul virtual asupra
manifestaţiilor publice şi abordează modul în care diferite
website-uri, forumuri, bloguri etc. pot deveni un important
loc de reuniune pentru tineri în prezent, ca şi modul în care
este astfel stimulată creativitatea în promovarea unor noi
forme de protest.
Aceste premise m-au determinat să pregătesc şi să efectuez
un teren în Franţa, cu scopul de a afla dacă tineretul
mai are atitudinea şi energia necesare pentru a începe şi
pentru a sprijini un protest în masă şi, în acelaşi timp, ce
anume ar conduce la astfel de manifestări. Am ales Universitatea
Paris Ouest Nanterre (locul de naştere al mişcărilor
studenţeşti din ‘68 în Franţa) pentru a-mi desfăşura cercetarea
în calitate de observator participativ, fiind integrat în
2008–2009 în laboratorul Dynamiques sociales et recompositions
de l’espace. In plus faţă de modalităţile clasice de
colectare a datelor, am utilizat tehnicile foto şi audio-vizuale,
ceea ce a dus la îmbogăţirea informaţiei, dar şi la posibilitatea
inducerii unei stări empatice directe între privitor şi
autor.
Ipoteza de lucru
Civilizaţia occidentală, în evoluţia sa modernă, „a dezvoltat
o societate democratică bazată pe economia de piaţă“.
360