Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

pentru totdeauna, cu ironia de rigoare, din „Grupul celor
care au fost la lorgean theatre“.
Specta-formerul
Specta-formerul este opusul spectatorului pasiv. Opusul
spectatorului pasiv nu este spectatorul activ, adică cel căruia
în piesele de teatru interactive, performerii îi cer să facă
lucruri. În acest caz, spectatorul are doar două opţiuni, intrarea
într-un cadru pre-setat de alţii sau refuzul activării.
Însă chiar şi punerea în situaţia de a refuza activarea poate
fi considerată stânjenitoare pentru multe persoane, foarte
mulţi indivizi evitând teatrul-interactiv pentru că nu-şi doresc
nicio prezenţă publică în care nu pot avea controlul.
O întrebare frecventă (la telefonul de invitaţie) legată de
reprezentaţiile la lorgean theatre a fost dacă e interactiv, iar
răspunsul pe care-l primeau era „doar dacă simţi nevoia“.
Specta-formerul este spectatorul căruia, în cursul unei reprezentaţii,
prin ceea ce se întîmplă în jurul lui (şi nu în faţa
lui) i se oferă posibilitatea de a performa, având ocazia de a
influenţa, într-o măsură mai mică sau mai mare, desfăşurarea
reprezentaţiei.
Corpul-spectator
Mersul la teatru are caracteristicile unei participări la o ceremonie.
Oamenii îşi pun haine pe care nu le îmbracă zi de
zi, socializează politicos în foaier, respectă regulile din timpul
reprezentaţiei de a nu face zgomot sau a deranja ceea
ce se întâmplă pe scenă, aplaudă la sfîrşitul piesei. După
cum spune Schechner, acceptă faptul că teatrul se întâmplă
în locuri şi în momente speciale (2009, p. 151) ceea ce
duce la un anumit tip de comportament bazat pe aşteptări
şi obligaţii. Participarea la un spectacol de teatru desfăşurat
în apartament sporeşte caracterul special al momentului şi
349