Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Victor Turner apreciază că orice organism social conţine o
alternanţă necesară, de natură simbolică, între componenta
ierarhică şi cea recuperatorie, care destituie temporar ierarhiile
şi reinstaurează periodic starea de communitas. Potrivit
autorului citat, riturile sunt „mecanisme culturale care permit
controlarea schimbărilor sociale şi de aceea sunt asociate
prin definiţie cu perturbarea unei anumite ordini“ 252 .
Pornind de la teoria lui Van Gennep privind riturile de trecere,
Turner afirmă existenţa unor „rupturi“ în organizarea
lumii, întinse pe o anumită perioadă de timp, în care valorile,
normele sociale consacrate, valorile şi reprezentările culturale
specifice stării de societas sunt puse la îndoială de către
sistemele rituale, prin instituirea unor intervale de communitas,
caracterizate prin situaţii de dezordine în societatea
care devine un ansamblu de oameni nestructuraţi, nediferenţiaţi
şi supuşi doar autorităţii generale a ritului. „Cu alte
cuvinte, ritul permite descompunerea constructelor sociale,
altfel de neatins şi de necontestat, în unităţile lor elementare,
adică în valorile şi reprezentările care stau la baza edificiului
social şi cultural“ 253 , pe care antropologul le numeşte
„rădăcini paradigmatice (root paradigmes) 254 “.
Astfel, Turner a integrat conceptul de liminalitate într-o
teorie generală a ritualului şi a funcţiilor sale sociale, ale
cărei elemente centrale sunt 255 :
– În toate societăţile (moderne şi tradiţionale), ritualurile
controlează schimbarea socială deoarece ritualul
este asociat cu tranziţia socială, astfel că multe societăţi
ritualizează tranziţiile de natură socioculturală.
– Ritualurile sunt actualizate prin unităţi simbolice de
bază care indică „paradigmele-cheie“ ale unei culturi
252. Apud Mihai Coman, Introducere în antropologia culturală: mitul
şi ritul, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 176.
253. Idem.
254. Idem.
255. Apud Mihai Coman, „Liminality in Media Studies: From Everyday
Life to media Events“ în Graham St. John, Victor Turner and contemporary
cultural performance, Graham St. John Berghahn Books,
New York, 2008, pp. 94–95.
260