Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

11.
FEMEI, CULTURĂ ŞI ETNICITATE.
REFLECŢII PORNIND DE LA ETNOGRAFIA
UNUI GRUP DE ROMI 183 CĂLDĂRARI 184
Iulia Haşdeu
Universitatea din Geneva
Când scrie, în 1969, Ethnic Groups and Boudaries, F. Barth
este inspirat în teoria sa de observarea grupurilor de pariahs
(gypsy, like groups) din Norvegia. Argumentul lui este
următorul: nu contează câţi membri ies, sau intră dintr-un
grup, nu contează schimbările interne sau externe de organizare,
ci diferenţele între grupuri sunt menţinute prin
stabilitatea frontierei dintre ele. Frontiera creează în mod
permanent şi continuu diferenţierea între grupuri. Studiul
lui Barth a marcat profund cercetarea în domeniul etnicităţii
prin punerea accentului nu pe diferenţă, bazată pe criterii
obiective de genul teritoriu, limbă, tradiţie religioasă etc., ci
pe diferenţiere ca un proces de creare continuă a diferenţelor
utilizând resurse materiale şi simbolice deopotrivă, situate
istoric, politic, geografic. În cazul ţiganilor este deci vorba
de două grupuri care convieţuiesc şi împart aceleaşi resurse
economice şi politice de secole. Reflecţiile şi dezbaterea pe
183. Etnonimul „romi“ [rom – bărbat de etnie romă; gago/i/e –străin]
este unul de autoidentificare în interiorul grupului. Utilizarea lui în
afara comunităţilor specifice, ca o alternativă la termenul „ţigani“ conotat
negativ, n-a pus aceste comunităţi la adăpost de discriminări. Însă
mizele recunoaşterii culturale şi un anumit esenţialism strategic continuă
să pledeze în favoarea utilizării lui pe scară largă, mai ales în contextul
ţărilor din Europa de Est. În acest text, „ţigani“ va fi folosit pentru
a desemna ansamblul populaţiilor de origine romani de pe continentul
european sau ca hetero-identificare a romilor de către gagii, non-romi.
184. A nu se cita fără permisiunea autoarei.
207