Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

de DIY se extinde înspre alte zone, începând să fie asociat
cu artele şi, mai ales la începuturi, cu curentele muzicale
(punk rock, rock alternativ şi, mai recent, indie rock), dar şi
cu radiourile pirat şi tot ceea ce presupune media independentă.
La începutul anilor ’70, formaţiile nu mai apelează
la casele de discuri, încep să înregistreze pe cont propriu şi
să-şi vândă discurile la concerte sau printre prieteni. Apar
zine-le, publicaţii independente de promovare a muzicii şi,
în general, a mişcărilor underground, apărute în condiţii tehnice
primitive, uneori chiar scrise de mână şi fotocopiate,
reprezentative pentru orice subcultură. În zine sunt oferite
informaţii despre cum să-ţi faci singur tricouri, postere, să
devii artist, să faci filme sau cum să-ţi faci propriul zine.
Mişcarea DIY e reacţia la scară individuală la fenomenele de
consumerism, globalism şi corporatism.
În România, fenomenele DIY s-au manifestat răzleţ la început,
un bun exemplu fiind magazinele de haine amenajate
în locuinţele designerilor sau celor care le aduceau din diferite
surse (obicei cu veche tradiţie în oraşe de „navigatori”,
cum e Constanţa) sau barurile fără firmă (Pindu la începutul
anilor 2000, Ota 2003 – în prezent, aflate în interiorul locuinţei
proprietarului), cu circuit restrâns, adresate unui public
de o anumită categorie. În 2006, artistul Vlad Nancă organizează
în subsolul librăriei Cărtureşti, din strada Verona,
o expoziţie cu manifestările DIY din zona artei autohtone.
Între 2002-2007, scriitorii Călin Torsan şi Cosmin Manolache
au pus bazele unui festival de apartament care conţinea,
printre alte manifestări, şi o seară de teatru 382 , iar din 2009
a apărut o manifestare similară intitulată Seară de seară.
În ultimii ani (2007-2009), după intrarea în Uniunea Europeană,
manifestările DIY s-au înmulţit şi diversificat. Apar
382. „Acum câţiva ani am pus pe picioare un festival de apartament.
Totul a pornit de la o revistă, un fanzin în 10 exemplare, pe care îl distribuiam
aleator în cutiile poştale din blocuri. Când revista asta - după
vreo cinci ani - a sucombat, se strânseseră destui prieteni în jurul ei ca
să nu o regrete, aşa că am inventat acest festival. Timp de o saptămână,
în noiembrie cel mai des, în apartamentele unor prieteni ţineam seara de
muzică, cea literară, una culinară, alta de sport, încă una de film şi cea
de teatru“ (convorbire cu Călin Torsan, scriitor, organizator evenimente
culturale de apartament, mai 2010).
338