Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

prevăd în anumite ţări o sancţiune penală, în general
se pune accent pe prevenire. Însă campaniile
de prevenire se adresează migranţilor, contribuind
la stigmatizarea lor ca victime ale violenţei, ceea ce
nu lasă indiferente o seamă de asociaţii care apără
multiculturalismul şi drepturile migranţilor.
– Cercetările arată că în foarte multe situaţii, aranjarea
căsătoriilor se accentuează în context de migraţie
- ca o formă de organizare economică menită să
se opună restricţiilor politicilor migratorii naţionale,
dar şi ca o formă de rezistenţă identitară la asimilare.
– În ceea ce priveşte o abordare istorică, în societăţile
europene tranziţia demografică a anilor 1960,
precum şi dobândirea de drepturi civice şi politice
de către femei au reprezentat pe perioada unei
generaţii atât o afirmare deplină a căsătoriei prin
consimţământ mutual, cât şi, simultan, un declin
al mariajului. Însă, aşa cum se poate vedea, toate
tradiţiile religioase care se regăsesc astăzi pe continentul
european se împotrivesc, în varii forme, independenţei
femeii faţă de căsătorie.
– În fine, se pune întrebarea de ce atunci când este
vorba de mariaje atipice între indivizi migranţi sau
de o anumită etnie, ele sunt raportate la „cultură“,
în timp ce aceleaşi mariaje atipice sunt tratate ca
accidente individuale când ele implică indivizi zişi autohtoni
(Oprea, 2005; Volpp. 2006).
Având în vedere aceste aspecte, să le spunem generale,
precum şi pe cele particulare expuse mai înainte, putem
interpreta gestul raportorului special pentru România
al Parlamentului European, Emma Nicholson, de a denunţa
căsătoria precoce a Anei-Maria Cioabă ca abuz sexual asupra
unei minore şi de a cere o anchetă penală, ca fiind cel
puţin suspect, în sensul de a aplica o normativitate legală
strictă şi represiv diferită de majoritatea ţărilor din UE întro
ţară privită cu superioritatea manifestată faţă de marginali
şi într-o chestiune delicată, care implica stigmatizarea
221